Acasă Evenimente Interviuri Revista Presei Naţionale Revista Presei Străine Parlamentul European Preşedinţia UE Economia europeană Analize şi comentarii Diverse Articole EURO - Sondaje

Aspectele politice

Dialog politic, reglementarea conflictului, administratia publica

I Dialog Politic

II Reglementarea conflictului transnistrean

III Administratia publica


I Dialog Politic

RAPORT INDIVIDUAL PE TEMA : DIALOG POLITIC. TRANZITIA DEMOCRATICA 

autor:  Valeriu Gheorghiu

1. DESCRIEREA PROBLEMEI

Dialogul politic international reflecta evolutiile relatiilor politice, economice, militare si de alta natura intre partile implicate. Fiind lansat de obicei dupa stabilirea relatiilor diplomatice dintre state (sau dintre unul sau mai multe state si o structura internationala de cooperare cu statut de subiect al dreptului international), dialogul politic creeaza premisele pentru colaborarea dintre partile implicate in acest proces.
Dialogul politic dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana a fost lansat practic odata cu stabilirea relatiilor directe intre cele doua parti, dupa destramarea fostei URSS. Continutul dialogului a suferit diverse modificari, dar limitele au ramas aceleasi: dialogul nu s-a purtat pe marginea procesului de aderare a Moldovei in UE, spre deosebire de tarile cu care UE a incheiat acorduri de asociere.
Republica Moldova a inceput relatiile sale cu UE dupa 27 august 1991 in calitate de succesor al URSS, ca si alte foste republici sovietice. Perioada anilor 1991-1994 poate fi considerata o prima faza – de initiere – a dialogului politic dintre Republica Moldova si UE.
O prima intensificare a dialogului politic a avut loc cu ocazia semnarii la 28 noiembrie 1994 A Acordului de Parteneriat si Cooperare (APC). Semnarea APC a transformat Republica Moldova in partener direct al Uniunii Europene, care, semnind APC cu Moldova, a acordat de fapt tinarului stat moldovenesc o nota pozitiva eforturilor sale in domeniul democratizarii.
APC a imprimat o dimensiune politica cooperarii noastre cu UE, reusind, astfel, sa depaseasca obiectivele pur economice ale Acordului privind Cooperarea economico-comerciala semnat cu URSS. Pentru a da substanta cooperarii in domeniul politic Partile se angajeaza sa promoveze un dialog politic care ar avea menirea sa consolideze apropierea intre Republica Moldova si Uniunea Europeana, sa sprijine schimbarile politice si economice din Moldova, sa contribuie la o mai mare convergenta a pozitiilor in probleme internationale de interes reciproc, sa incurajeze cooperarea lor in probleme cu privire la respectarea principiilor democratice si consolidarea stabilitatii si securitatii in Europa.
APC a institutionalizat pentru prima oara relatiile Moldovei cu UE. Spre deosebire de Acordul privind Cooperarea economico-comerciala, care prevedea crearea doar a unui Comitet mixt cu responsabilitati circumscrise domeniului economic, APC stipuleaza crearea unei scheme institutionale ierarhizate in trei trepte, si anume: Consiliul de Cooperare, la nivel de ministri, Comitetul de Cooperare, la nivel de inalti functionari, si Comitetul Parlamentar de Cooperare, la nivel de membri ai Parlamentului European si celui moldovenesc.
Intrarea in vigoare a APC a avut loc la 1 iulie 1998, la 4 ani dupa semnarea documentului. In perioada dintre semnare si intrare in vigoare, si mai ales la sfirsitul anului 1994 si in prima jumatate a anului 1995 Moldova apare intr-o lumina favorabila pe arena internationala, ajungind chiar sa fie un exemplu al reformelor democratice. Anume in aceasta perioada, mai concret la 13 iulie 1995 Moldova devine prima tara din CSI, care este admisa in Consiliul Europei.
Data de 1 iulie 1998, cind APC a intrat in vigoare, poate fi considerata inceputul unei noi etape in promovarea dialogului politic, fiindca a aparut baza juridica pentru o cooperare mai strinsa intre UE si Republica Moldova, inclusiv in ceea ce priveste dialogul politic dintre Republica Moldova si UE. Cu toate acestea perioada respectiva si cele precedente pot fi numite mai degraba perioade ale “monologului politic”, pozitia partii moldovenesti (cu exceptia solicitarilor de a initia negocierile unui acord de asociere) in relatiile cu UE fiind mai mult reactiva, decit proactiva.
O noua dezvoltare dialogul politic a cunoscut-o odata cu lansarea de catre UE a Politicii Europene de Vecinatate (PEV), cind Moldova a negociat si apoi a semnat Planul de Actiuni Republica Moldova – UE. Acest document, desi avind in continuare drept baza juridica Acordul de Partenereiat si Cooperare, totusi a extins considerabil domeniile de cooperare dintre Republica Moldova si UE, sporind totodata si importanta dialogului politic dintre cele doua parti [1].
Totusi, in pofida evolutiilor pozitive in relatiile dintre Republica Moldova si UE, inclusiv in domeniul dialogului politic, exista o incertitudine, care se face simtita periodic mai ales in luarile de pozitii ale inaltilor functionari de lsa Bruxelles, iar pina recent, si in lipsa de actiuni concrete ale autoritatilor de la Chisinau. Cu alte cuvinte, nu este clar cit de activ va continua dialogul politic in cadrul PEV, care, cum se cunoaste, nu deschide perspectiva aderarii Republicii Moldova la UE. In cele ce urmeaza este analizat dialogul politic dintre Republica Moldova si UE, accentul fiind pus pe cadrul juridic si aplicabiltatea documentelor respective, de care depinde si eficienta dialogului in general.

Vezi textul integral

II Reglementarea conflictului transnistrean

Autor: Oazu Nantoi

1. Descrierea problemei (incl. prevederile PAUEM, tendinte actuale in domeniu, conformitatea cu standardele internationale)

Republica Moldova a devenit stat independent in urma procesului de destramare a URSS, in calitate de succesor al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM). Profitand de criza politica din centrul unional, Republica Moldova si-a proclamat independenta la 27 august 1991 si in scurt timp dupa aceasta a fost recunoscuta in calitate de stat independent de comunitatea internationala, devenind membru al ONU, CoE, OSCE etc. Recunoasterea in calitate de state independente a celor cincisprezece foste republici unionale s-a bazat pe prevederile Art. 72 al Constitutiei URSS din 1977, care oferea fiecarui subiect al federatiei sovietice dreptul de a parasi URSS. insa, procesul de edificare a statutului de drept democratic in limitele frontierelor recunoscute de comunitatea internationala din start a fost complicat de problema separatismului in raioanele de est al Republicii Moldova (Transnistria). Ultima se datoreaza faptului ca procesul de destramare a URSS a fost insotit de confruntari politice. in unele cazuri, inclusiv in Republica Moldova, pentru atingerea scopurilor politice, centrul unional a utilizat forta si a recurs la provocarea conflictelor regionale. in urma conflictului armat din primavara-vara anului 1992 statul moldovenesc a pierdut controlul asupra circa 12% din teritoriul sau.

Aparitia tensiunilor politice intre puterea centrala de la Chisinau si o parte minoritara al populatiei din centrele industriale din Transnistria a fost determinata de un set de factori negativi, unii dintre care actioneaza pana-n prezent, afectand procesul de edificare a statutului de drept democratic in Republica Moldova. Procesul de democratizare a societatii, devenit posibil dupa initierea in martie 1985 a politicii de perstroika, a scos la iveala faptul, ca in interiorul populatiei din RSSM existau segmente cu viziuni politice antagoniste. in primul rand, acesta se referea la cateva centre industriale din stanga Nistrului si or. Bender unde, in urma politicii promovate de centrul unional, era concentrata populatia venita incepand cu anii 60-ci preponderent din Rusia. Aceasta categorie de locuitori ai RSSM se identificau drept cetateni ai URSS, negau dreptul populatiei bastinase la emanciparea nationala, erau profund contaminati de romanofobie si nu acceptau transformarea RSSM intr-un stat independent. Tot pentru aceste localitati era caracteristica concentratia relativ inalta a ofiterilor in retragere, ramasi pe teritoriul RSSM dupa incheierea serviciului in unitatile Armatei a 14-a, dislocate in Transnistria insa, acest segment al populatiei, majoritar pentru Tiraspol, era evident minoritar in raport cu restul populatiei din RSSM si chiar in raport cu imtreaga populatie din stanga Nistrului.

Existenta unor atitudini si pozitii politice antagoniste in RSSM era agravata de faptul ca in societate in ansamblu lipseau cu desavarsire traditiile de solutionare a diverselor probleme prin mijloace democratice, in baza unui dialog corect, prin compromisuri reciproce etc. Adoptarea in august 1989 a legislatiei lingvistice de catre Sovietul Suprem al RSSM a spulberat unanimitatea totalitara falsa, impusa de regimul politic din URSS, si a polarizat populatia in plan politic. Inclusiv au aparut formatiuni politice extremiste, care negau orice norma a statului de drept democratic. in august 1989 la Tiraspol a fost creat “OSTK” (Consiliul Unificat al Colectivelor de Munca) – o organizatie ultra-reactionara, xenofoba, care exprima viziuni sovine si care categoric respingea idea de disparitie a URSS. Totodata, in lipsa ingerintei din exterior, aceasta polarizare politica a populatiei inca nu ducea neaparat la confruntari violente, distrugerea structurilor de stat etc.

in pofida tensiunilor existente, in februarie-martie 1990 pe intreg teritoriu al RSSM au avut loc primele alegeri democratice in Sovietul Suprem, in cadrul carora inclusiv populatia din stanga Nistrului a participat liber la ele, promovandu-si reprezentantii in Sovietul Suprem. Alegerile din 1990 s-au desfasurat conform sistemului majoritar, intregul teritoriu al RSSM fiind impartit in 380 circumscriptii uninominale. in total, in Sovietul Suprem au fost alesi 367 de deputati, dintre care 64 au fost alesi in. circumscriptiile din stanga Nistrului si din or. Bender. A devenit deputat inclusiv Igor Smirnov, venit la Tiraspol in 1987 in calitate de director de uzina. in pofida disensiunilor politice existente, Sovietul Suprem a functionat cu participarea deputatilor alesi in raioanele de est, inclusiv la 23 iunie 1990 a fost adoptata Declaratia cu privire la suveranitatea Republicii Moldova.

Procesul politic din RSS Moldoveneasca avea un specific local, care a avut un impact puternic asupra desfasurarii confruntarilor politice in 1988-1992. Pe de parte, pe teritoriul RSS Moldovenesti, spre deosebire de republicile Baltice, nu existau traditii de statalitate. in schimb, exista precedentul de aflare a Basarabiei intre 1918 si 1940 in componenta Romaniei. Drept consecinta, la Chisinau, pe langa alte optiuni cu privire la viitorul RSS Moldovenesti (ramanerea in componenta URSS; independenta de stat), se discuta inclusiv scenariul de reunire a Basarabiei cu Romania, indeosebi dupa caderea in decembrie 1989 a dictaturii ceausiste. Or, populatia din centrele industriale din stanga Nistrului categoric nu era capabila sa analizeze critic si rational situatia politica din Moldova, inclusiv sa-si dea seama despre ponderea reala a adeptilor unirii cu Romania, atat in societate, precum si in Sovietul Suprem. Ulterior, existenta acestei pozitii, acceptabile in conditiile unui pluralism de opinii intr-o societate democratica, a fost intens exploatata pentru provocarea psihozei colective si consolidarea unei parti a populatiei din Transnistria in jurul ideii separatismului regional.

Existenta in Sovietul Suprem al Moldovei a unei majoritati masive, care sustinea procesul de consolidare a suveranitatii Moldovei in raport cu centrul unional, a provocat la Kremlin temeri ca Republica Moldova este pe calea de a parasi URSS, urmand exemplul tarilor Baltice, si sa se uneasca dupa aceasta cu Romania. Pentru a mentine Republica Moldova sub controlul sau, Kremlinul, initial in calitate de centru de putere al URSS, iar ulterior – al Rusiei, a utilizat separatismul regional. Or, pentru intelegerea esentei conflictului este extrem de important de tinut cont de faptul ca linia de demarcare politica intre adeptii si oponentii suveranitatii Republicii Moldova nicicand n-a coincis cu raul Nistru. Initial conflictul politic a capatat forme violente in interiorul regiunii Transnistrene, cand administratia si populatia majoritara din raionul Dubasari respingeau separatismul, pe cand administratia oraselului Dubasari sustinea separatismul anti-constitutional. in situatia cand Kremlinul nu putea sa opuna nimic procesului de consolidare a suveranitatii Republicii Moldova prin argumente politice, centrul unional, profitand inclusiv de greselile politice comise de noua administratie de la Chisinau, a reusit sa realizeze urmatorul scenariu:
- a fost provocat separatismul anticonstitutional in centrele industriale din stanga Nistrului si or. Bender – la 2 septembrie 1990, la Tiraspol, a fost proclamata “Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana in componenta URSS”;
- in Transnistria au fost create trupe paramilitare, inzestrate cu armament si munitii din arsenalele Armatei a 14-a;
- prin violenta au fost distruse fragilele structuri de stat ale Republicii Moldova in majoritatea localitatilor din stanga Nistrului si or. Bender;
- in Transnistria a fost instigata atmosfera de teroare psihologica in raport cu orice opozitie fata de regimul separatist. Pe masura tensionarii situatiei in Transnistria lichidarea oponentilor politici ai separatismului, epurari etnice au devenit o practica uzuala;
- a fost provocat conflictul armat in care de partea regimului anticonstitutional au luptat unitatile Armatei a 14-a, trecute de la 1 aprilie 1992 oficial sub controlul Moscovei. Din Rusia au fost trimisi in Transnistria mii de mercenari (kazaci);
- Federatia Rusa a impus, iar conducerea Moldovei a acceptat, schema gresita de abordare a problemei transnistrene din care rezulta ca nu Rusia, ci populatia din stanga Nistrului este parte in conflict. Aceasta greseala politica a conducerii Moldovei i-a permis Rusiei sa se impuna in calitate de pacificator si mediator in conflictul dintre puterea constitutionala de la Chisinau si regimul separatist, creat si protejat de aceiasi Rusie.


Status Quo la momentul semnarii Planului de actiuni UE-Republica Moldova.

Slabiciunea, sub mai multe aspecte, a statului moldovenesc, in conditiile lipsei unui suport cointeresat din partea altor tari, i-a permis Rusiei sa transforme conflictul transnistrean in unul inghetat. La aceasta a contribuit si Ucraina, care pe parcursul a mai multor ani a promovat politica de concurenta cu Rusia in Transnistria in detrimentul procesului de solutionare a conflictului. Catre momentul semnarii Planului de Actiuni Republica Moldova – UE, la 22 februarie 2005, problema transnistriana continua sa ramana intr-un impas evident.

in primul rand, lipsa oricarui progres in cadrul procesului de negocieri se datora formulei eronate de percepere a conflictului din care rezulta ca conflictul Transnistrian este unul intern, populatia din stanga Nistrului fiind parte in acest conflict. Drept consecinta, cetateanul rus Igor Smirnov, acceptat in calitate de unicul exponent al pozitiei acestei populatii in cadrul procesului de negocieri, executand indicatiile de la Kremlin, a blocat orice progres in directia reintregirii Republicii Moldova. Documentul de baza, la care sistematic face referinta partea rusa, laolalta cu administratia de la Tiraspol, este Memorandumul cu privire la bazele normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria, semnat la 8 mai 1997 la Moscova, in care este fixata egalitatea deplina in drepturi in cadrul procesului de negocieri a Republicii Moldova si a regimului de la Tiraspol, a fost introdusa notiunea de „stat comun”, in calitate de formula de organizare post-conflict; Rusia si Ucraina sunt declarate „tari garante” etc. Totodata, Memorandumul prevedea dreptul Transnistriei „de a stabili de sine statator si de a mentine contacte internationale in domeniile economic, tehnico-stiintific si cultural”.

Este necesar de remarcat ca Memorandumul din 8 mai 1997 de la Moscova a fost semnat „in pachet” cu Declaratia comuna a Presedintilor Federatiei Ruse si a Ucrainei in legatura cu semnarea Memorandumului cu privire la bazele normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria. Aceasta Declaratie Comuna contine formulari mult mai explicite si univoce in ceea ce priveste integritatea teritoriala a Republicii Moldova. Or, existenta si continutul acestei Declaratii Comuna din start au fost ignorate de insasi semnatarii ei, in conditiile pasivitatii partii moldovenesti.

O alta eroare grava a conducerii Moldovei, care a creat conditii favorabile pentru supravietuirea economica a Transnistriei si contrabanda masiva, a fost semnarea la 7 februarie 1996 a Deciziei protocolare cu privire la solutionarea problemelor aparute in domeniul de activitate a serviciilor vamale a Republicii Moldova si a Transnistriei. in urma semnarii acestei Decizii Protocolare Republica Moldova a oferit regimului de la Tiraspol stampila vamala cu inscriptia „Republica Moldova. Vama Tiraspol” si posibilitatea de a efectua operatiuni de import-export fara nici un control din partea oficialitatilor de la Chisinau. Se cere de remarcat, ca Decizia protocolara din 7 februarie 1996 prevedea, in primul rand, lichidarea posturilor vamale ale regimului de la Tiraspol de-a lungul Nistrului si crearea posturilor vamale mixte, moldo-transnistrene, de-a lungul portiunii transnistrene a frontierei moldo-ucrainene. Or, in pofida faptului ca aceste prevederi a ramas neexecutate de regimul de la Tiraspol, Republica Moldova i-a oferit dreptul de a se folosi de stampila vamala.

Semnarea de catre conducerea Moldovei a acestor doua documente permitea regimului din Transnistria sa blocheze nemotivat adoptarea oricarei decizii in favoarea Republicii Moldova la masa de negocieri, folosindu-se, totodata, de stampila vamala a Republicii Moldova pentru activitati economice. La 1 septembrie 2001 Republica Moldova a incercat sa puna capat acestei situatii anormale si a introdus noile stampile vamale dorind, pe aceasta cale, sa readuca agentii economici din Transnistria in spatiul vamal al Republicii Moldova. in atingerea acestui scop Republica Moldova a mizat pe crearea posturilor vamale comune cu partea ucraineana de-a lungul portiunii transnistrene (452 km.) a frontierei moldo-ucrainene (1 222 km.). Or, partea ucraineana, din diferite motive si in repetate randuri, a refuzat sa accepte propunerile Moldovei si continua sa accepte marfurile din/in Transnistria cu stampila vamala veche. Situatia confuza cu problema controlului asupra portiunii transnistrene a frontierei moldo-ucrainene s-a pastrat inclusiv dupa semnarea la 15 mai 2003 a Protocolului intre Departamentul Vamal al Republicii Moldova si Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la recunoasterea reciproca a specimentelor vamale. Guvernul Moldovei, la randul sau, a adoptat la 12 iunie 2003 Hotararea nr.712, in conformitate cu care agentii economici din Transnistria puteau sa obtina documentele necesare pentru operatiunile de import/export doar cu conditia inregistrarii temporare Camera inregistrarii de stat al Republicii Moldova. Catre mijlocul anului 2004 circa 320 de agenti economici din Transnistria s-au conformat acestor cerinte. Totodata, aceste schimbari, in lipsa unui control eficient la frontiera, nu au adus la stoparea fluxului masiv de contrabanda prin portiunea transnistreana a frontierei moldo-ucrainene. Iar criza legata de incercarile administratiei de la Tiraspol de a lichida scolile aflate sub jurisdictia Republicii Moldova a adus la tensionarea relatiilor intre Chisinau si Kiev, in urma refuzului ultimului de a tine cont de Hotararea Guvernului Republicii Moldova nr.876 din 30 iulie 2004, care prevedea lichidarea inlesnirilor pentru agentii economici din Transnistria.

Un alt impediment in solutionarea problemei transnistrene il constituie formatul fortelor de mentinere a pacii. in vara anului 1992, fiind singura in fata agresiunii Federatiei Ruse, conducerea Moldovei a semnat la 21 iulie 1992 la Moscova Acordul cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din regiunea transnistreana a Republicii Moldova. Acest Acord a fost semnat de Presedintii Rusiei si a Moldovei, fapt care denota rolul real al Federatiei Ruse in calitate de parte in conflict. Se cere de mentionat din start ca au fost respectate doar acele prevederi ale acestui Acord, care defavorizau Republica Moldova, restul fiind ignorate pana-n prezent. Acordul din 21 iulie 1992 prevede un format trilateral al trupelor de mentinere a pacii care include in sine, contrar standardelor OSCE si ONU cu privire la operatiunile de mentinere a pacii, partile in conflict – unitatile militare ale Rusiei, Republicii Moldova, precum si a Transnistriei. Prin urmare, acest Acord incearca sa legifereze existenta pe teritoriul Republicii Moldova a formatiunilor militare transnistrene. Deciziile privind desfasurarea operatiunii de mentinere a pacii in zona de securitate se adopta prin consens de catre Comisia Unificata de Control (CUC). Acest format al trupelor de mentinere a pacii, precum si modul de adoptare a deciziilor in CUC, categoric defavorizeaza Republica Moldova si-i permite regimului de la Tiraspol sistematic sa incalce drepturile fundamentale ale populatiei din stanga Nistrului. indeosebi aceasta se refera la locuitorii satelor din stanga Nistrului care, in urma rezistentei opuse, au ramas sub jurisdictia Republicii Moldova.

Suprapunerea acestui set de factori (formule eronate ale procesului de negocieri si a operatiunii de mentinere a pacii), imbinate cu consecintele fenomenului de coruptie a claselor politice din Moldova, Ucraina si Rusia prin intermediul contrabandei prin Transnistria, au adus la consolidarea regimului din Transnistria. Profitand de lipsa unei pozitii coerente si combative din partea Republicii Moldova, regimul de la Tiraspol a reusit sa consolideze un regim politic represiv, bazat pe intimidarea populatiei si manipularea ei prin intermediul mass media strict cenzurate. „Ministerul securitatii de stat” de la Tiraspol joaca rolul de politie politica, inclusiv controleaza cu strictete activitatea ONG-urilor. in paralel, urmarind scopul de preluare a controlului asupra tineretului, „ministerul securitatii de stat” a creat si dirijeaza activitatea organizatiilor de tineret. in asemenea conditii regimul de la Tiraspol reuseste sa anihileze orice opozitie politica ti sa mimeze existenta unei unanimitati false in jurul lui Igor Smirnov, alegeri etc.

Vezi textul integral

III Administratia publica

Autor: Ion Osoianu

1. Descrierea problemei

In ultimii ani Comisia Europeana plaseaza un accent deosebit pe capacitatea administratiei publice de a implementa acquis-ul comunitar, chiar daca aceasta nu a fost prioritatea „valurilor” de aderare anterioare anului 2004. Aceasta se datoreaza mai ales faptului ca majoritatea sferelor guvernamentale au implicatii sau tangente cu acquis communautère, iar majoritatea statelor candidate din Europa Centrala si de Est nu s-au incadrat in calendarul initial de reforme, dovedind o capacitate administrativa slaba in pregatirea, coordonarea si incheierea procesului de asociere si aderare la UE. Din aceste considerente, progresul unui stat candidat este apreciat in termeni de „capacitate administrativa si judiciara de a implementa acquis-ul”, ceea ce inseamna ca se urmareste ca rezultatele reformelor sa corespunda standardelor administrative europene.

Tendinta este valabila si pentru initiativele de parteneriat cu vecinii UE, regasindu-se in Politica Europeana de Vecinatate (PEV). Inspirata din obiectivul central al PEV de a imparti eficient beneficiile aduse de extinderea UE pentru tarile aflate pe ambele parti ale frontierelor externe ale Uniunii, implementarea eficienta a Planului de Actiuni UE-Moldova (PAUEM) necesita infiintarea, consolidarea si modernizarea unui set de institutii publice si proceduri administrative corespondente, majoritatea carora o constituie administratia publica precum si personalul din cadrul acesteia. si cel de-al doilea obiectiv major al PEV, inspirat din Strategia Europeana de Securitate, angajeaza o reforma profunda a administratiei publice, deoarece stabileste ca misiune a UE „o contributie particulara la stabilitatea si buna guvernare in vecinatatea imediata si promovarea unui cerc de tari bine guvernate la Est de Uniunea Europeana...”.

Dincolo de aceste obiective strategice, exista si necesitati pur tehnice, care implica reforma administrativa. Desi PAUEM nu prevede expres obligatia transpunerii in totalitate a acquis-ului comunitar in legislatia interna, potrivit conceptului PEV, pentru a face parteneriatul cu UE compatibil, Republica Moldova poate adopta legislatia comunitatii, pe domeniile in care isi doreste sa amplifice/adinceasca integrarea. Prin urmare, PAUEM ofera un cadru favorabil consolidarii unui sistem administrativ si a institutiilor administratiei publice capabile sa transpuna, sa implementeze si sa traduca in viata acquis-ul comunitar si sa se apropie de indeplinirea criteriilor necesare pentru atribuirea calitatii de membru al UE, adoptate de Consiliile Europene la Copenhaga, Madrid si Luxemburg.
Continuarea consolidarii capacitatii administrative si judiciare constituie una din prioritatile PAUEM. La fel, Paragraful 2.1 al PAUEM, (intitulat Dialogul politic si reformele) prevede “Consolidarea stabilitatii si eficacitatii institutiilor care garanteaza democratia si suprematia legii”, si implicit “Continuarea reformei administrative si consolidarea autoadministrarii locale in conformitate cu standardele europene…”. Evident, dezvoltarea democratiei si suprematiei legii, ca parte integranta a acestui paragraf, reclama instituirea unei noi relatii intre cetateni si administratie, cresterea si consolidarea rolului autoritatilor publice si reconsiderarea parteneriatului cu societatea civila si alesii locali. Pentru abordarea cu succes a celorlalte prioritati ale PAUEM, consolidarea capacitatii administrative este indispensabila.

Se cuvine a mentiona faptul ca desi majoritatea sferelor guvernamentale au implicatii sau tangente cu acquis-ul, deoarece institutiile administrative sunt cele mai in masura sa implementeze legislatia comunitara si sa interactioneze eficient in cadrul UE, reforma administratiei publice in sine nu este vizata de acquis-ul comunitar, iar pentru statele candidate acest domeniu nu se constituie intr-un un capitol de negociere. Sistemele administratiei publice, ca si cultura administrativa din majoritatea statelor UE isi au radacinile in traditiile si istoria acestor tari. in realitate, intre reglementarile si structurile administratiei publice din statele membre ale UE exista deosebiri esentiale. Asa cum un stat membru este liber in a-si determina regimul constitutional, la fel acesta isi poate organiza administratia publica cum gaseste de cuviinta.

Totodata, exista cerinta ca statele membre sa fie capabile de implementarea la nivel national a politicilor si legislatiei UE. Pentru aceasta, desigur ca trebuie sa existe un sistem de administratie publica performant. UE constituie, de fapt, un „lant” al administratiilor nationale. Desi nu exista cerinte specifice privind “arhitectura” generala a ministerelor si agentiilor si a autoritatilor publice de nivel subnational, sistemele, structurile, procesele, motivatiile, precum si modul de supraveghere a acestora, tarile candidate trebuie sa satisfaca ceea ce juristii numesc „obligatia rezultatelor”. Principiul obligativitatii rezultatelor plaseaza o responsabilitate mai mare pentru eficienta aplicarii politicilor de integrare europeana pe structurile guvernamentale nationale.

Totusi, consensul anuntat in privinta componentelor-cheie ale bunei guvernari , cum sunt:
-increderea si previzibilitatea (principiul certitudinii legale); 
- deschiderea si transparenta; 
- responsabilitatea financiara (justificarea publica a cheltuielilor); 
- eficienta si efectivitate;
-competenta tehnica si manageriala; 
- participarea cetateneasca,
precum si:
europenizarea administratiei publice prin responsabilitatea de a implementa legislatia comunitara; cooperarea interguvernamentala formala si informala intre statele membre; aplicarea noilor tehnologii informationale in administratie s.a. conduce la o convergenta a sistemelor administrative din tarile membre ale UE, constituind un veritabil Spatiu Administrativ European (SAE). PEV nu creeaza impedimente pentru ca Republica Moldova sa implementeze masurile de reforma sugerate de UE unui stat candidat si in acelasi timp ofera oportunitatea conectarii, prin realizarea unor reforme institutionale, la SAE.

Lipsa acquis-ului comunitar in domeniul administratiei publice este compensata partial prin Opiniile Comisiei Europene vis-a-vis de aprecierea progresului statelor candidate. Sinteza acestora evidentiaza faptul ca Comisia Europeana, ca urmare a reformelor in administratia publica a statelor candidate din Europa Centrala si de Est, in termeni generali, se asteapta la:
 
- Claritate privind rolul autoritatii executive si a autoritatilor contractante pentru prestarea unor servicii publice de calitate; 
- Cresterea transparentei in sectorul public si consolidarea autoritatilor politice; 
- Redefinirea rolurilor ministerelor, agentiilor si apropierea practicilor manageriale; 
- Dezvoltarea serviciului public (adoptarea legislatiei specifice functionarilor publici; instituirea unui serviciu public de cariera; neutralitatea politica a serviciului public; reforma sistemului de salarizare a serviciului public s.a.). 
- Aplicarea tehnologiilor informationale in sectorul public (e-guvernare);
-Implementarea reformei administratiei publice locale si regionale (tendintele generale in plan european sunt: sporirea dimensiunilor unitatilor administrativ-teritoriale, atit la nivelul de baza, cit si intermediar, sau cel putin favorizarea cooperarii intercomunale si interregionale; largirea domeniului competentelor administratiilor locale; cresterea mijloacelor comunitatilor locale si regionale).

Vezi textul integral



Sondaj

Ce ţară din Parteneriatul Estic este în relaţii avansate cu UE?

Incarcare...

Vezi alte sondaje

Studiază Uniunea Europeană:

Accesează Dicţionarul European:

Accesează Biblioteca EUROPEANĂ:

Obiectivele Preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene

Studiu: Problema transnistreană şi Integrarea Europeană a Moldovei. Rolul UE.

Realizat de Radu Vrabie, Director de Programe Asociaţia pentru Politică Externă

Studiu: Inventarierea şi Evaluarea Asistenţei Financiare acordate Moldovei de UE

Realizat de Victoria Boian, Coordonator de Programe Asociaţie pentru Politică Externă

Studiu: Impactul viitorului Acord de Liber Schimb între R.Moldova şi UE asupra sectorului agroalimentar din R.Moldova

Acest studiu încearcă să ofere propuneri detaliate în ceea ce priveşte implicaţiile pentru R. Moldova în domeniul comerţului exterior cu produse agroindustriale în procesul de negociere a Acordului de liber schimb (ALS) aprofundat cu UE.

EU – Moldova negotiations: What is to be discussed, what could be achieved?

Raport realizat de Cristian Ghinea (Director executiv al Centrului Român de Politici Europene) şi Victor Chirilă (Director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă) privitor la relaţiilor UE-RM.

Studiu: Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova

În studiul dat este evaluat impactul pe care îl va avea procesul de liberalizare a pieţei transportului aerian asupra principalilor actori de pe piaţa R. Moldova, inclusiv din perspectiva procesului de integrare europeană.

Studiu: Securitatea energetică a R.Moldova în contextul aderării la comunitatea energetică

Prezentul raport reprezintă o tentativă de analiză a procesului de aderare la Comunitatea Energetică
atât din perspectiva soluţiilor pe care acesta le oferă pentru asigurarea securităţii energetice, cât
şi din perspectiva provocărilor pe care le prezintă pentru sectorul energetic al RM.

Rezultatele Alegerilor în Parlamentul European

Afla totul despre rezultatele Alegerilor in Parlamentul European (4-7 iunie 2009)

EXPERT-GRUP: Comerţul cu Uniunea Europeană: progres pe timp de criză?

In ultimii ani comertul de marfuri cu UE a evoluat foarte pozitiv atat in termeni absoluti, cat si relativi. Cu toate ca anul 2009 a fost marcat de criza globala financiara... 

EUROMONITOR Nr. 16

Monitorizarea relatiilor RM-UE in contextul Parteneriatului Estic 

SUB ACOPERIREA IMPUNITĂŢII: Raport despre reacţia autorităţilor moldovenesti la violenţa poliţiei în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009

Acest raport reflecta raspunsul Fundatiei Soros-Moldova la violentele post-electorale din Aprilie 2009. 

RAPORTUL Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, privind evenimentele post-electorale din RM

In centrul atentiei Raportului este problema tratamentului persoanelor retinute in legatura cu acele evenimente. 

Carta Europeană a Libertăţii Presei

Carta europeana a libertatii presei a fost semnata la 25 mai, la Hamburg de 46 de jurnalisti si redactori sefi din 19 tari. Carta enumera libertatile de baza ale presei, dreptul jurnalistilor dar si al cititorilor la informatie si masuri de protejare a presei de presiunile autoritatilor.

Monitorizarea relaţiilor RM-UE în contextul Parteneriatului Estic

SUB ACOPERIREA IMPUNITATII: Raport despre reactia autoritatilor moldovenesti la violenta politiei in timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009

EXPERT-GRUP: Comerţul cu Uniunea Europeană: progres pe timp de criză?

In ultimii ani comertul de marfuri cu UE a evoluat foarte pozitiv atat in termeni absoluti, cat si relativi. Cu toate ca anul 2009 a fost marcat de criza globala financiara...

Perspectivele de reformare a sectorului de telecomunicații din Republica Moldova în contextul negocierii creării Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între RM şi UE


euobserver rss

Curs Valutar
Cursul BNM (MDL)
EUR 15.47
SEK 1.74
DKK 2.08
CZK 0.61
HUF 5.23
PLN 3.64
EEK 1.03
GBP 18.50
LTL 4.48
LVL 22.90
RON 3.57
BGN 7.91
HRK 2.04
TRY 6.59
RSD 14.58
ISK 0.96
CHF 12.83
NOK 2.01

Meteo
Bruxelles
-7 °C - 1 °C
Amsterdam
-7 °C - -1 °C
Ankara
-14 °C - -5 °C
Andorra la Vella
-5 °C - 3 °C
Atena
0 °C - 4 °C
Belgrad
-10 °C - -4 °C
Berlin
-11 °C - -4 °C
Berna
-7 °C - -1 °C
Slovacia
-7 °C - -2 °C
București
-19 °C - -12 °C
Budapesta
-8 °C - -2 °C
Chișinău
-18 °C - -11 °C
Copenhaga
-3 °C - -1 °C
Dublin
0 °C - 4 °C
Helsinki
-13 °C - -9 °C
Kiev
-24 °C - -16 °C
Lisabona
6 °C - 15 °C
Liubliana
-6 °C - -2 °C
Londra
1 °C - 4 °C
Luxemburg
-9 °C - -1 °C
Madrid
-2 °C - 13 °C
Minsk
-23 °C - -16 °C
Monaco
-1 °C - 3 °C
Moscova
-24 °C - -16 °C
Nicosia
3 °C - 13 °C
Oslo
-14 °C - -8 °C
Paris
-4 °C - 3 °C
Podgorica
-3 °C - 4 °C
Praga
-12 °C - -4 °C
Priștina
-14 °C - -8 °C
Reykjavik
2 °C - 4 °C
Riga
-19 °C - -12 °C
Roma
6 °C - 10 °C
San Marino
0 °C - 1 °C
Sarajevo
-12 °C - -7 °C
Skopje
-9 °C - -3 °C
Sofia
-18 °C - -9 °C
Stockholm
-7 °C - -2 °C
Talin
-20 °C - -12 °C
Tirana
-2 °C - 7 °C
Vaduz
-7 °C - 0 °C
Valletta
8 °C - 12 °C
Varșovia
-18 °C - -11 °C
Vatican
16 °C - 24 °C
Viena
-8 °C - -3 °C
Vilnius
-22 °C - -14 °C
Zagreb
-7 °C - -1 °C