Acasă Evenimente Interviuri Revista Presei Naţionale Revista Presei Străine Parlamentul European Preşedinţia UE Economia europeană Analize şi comentarii Diverse Articole EURO - Sondaje

Reforma administratiei publice centrale si locale

Documentul contine descreierea situatiei actuale in acest domeniu, precum si propunerile de reforma a administratiei locale si centrale


I Prevederile din Planul de Actiuni Uniunea Europeana- Moldova (PAUEM: p. 1)

II Prevederile din Strategia de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (SCERS: p. 236-262)

III Prevederile din Strategia Europeana a Republicii Moldova



I Prevederile din Planul de Actiuni Uniunea Europeana- Moldova (PAUEM: p. 1)

- Continuarea reformei administrative si consolidarea autoadministarii locale in conformitate cu standardele europene, in special cele ce se contin in Carta europeana a autoguvernarii locale si acordarea unei atentii speciale expertizei si recomandarilor Congresului Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, inclusiv in ceea ce priveste managementul bugetelor locale de catre administratiile locale si atribuirea competentelor bugetare (resurse care sa corespunda responsabilitatilor). Consolidarea suprematiei legii prin sporirea eficientei puterii judecгtoresti si a organelor de drept, respectarea corespunzatoare a hotaririlor Curtii Constitutionale.

II Prevederile din Strategia de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (SCERS: p. 236-262)

Analiza situatiei

236. In perioada de tranzitie, reformele macroeconomice si structurale in sectorul de productie si in cel social s-au efectuat cu un ritm mai rapid decit reforma in domeniul administratiei publice. Cea din urma consta, in principal, in reducerea numarului de functionari publici. Aceasta reducere a fost impusa de necesitatea minimizarii deficitului bugetar si de constringerile ce existau la achitarea salariilor si pensiilor functionarilor publici.
237. Numarul total al functionarilor in autoritatile administratiei publice centrale in prezent este de 8500, iar in autoritatile administratiei publice locale – de 6500. Numarul functionarilor publici din cadrul autoritatilor administratiei publice centrale situate in municipiul Chisinau este relativ mic, cea mai mare parte a lor fiind concentrata in inspectoratele fiscale raionale, in organele vamale si statistice.
238. In general, reforma si restructurarea administratiei publice au fost realizate in functie de schimbarile de ordin politic si nu in baza unui plan coerent si consecvent pe termen lung. In ultimul timp, numarul structurilor in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale s-a marit, constituind 16 ministere, 14 departamente, cu buget si contabilitate separate, si peste 20 de agentii, servicii, centre si inspectorate extradepartamentale.
239. In procesul reformarii recente a administratiei publice, accentul principal s-a pus pe descentralizarea functiilor si responsabilitatii prin reorganizarea autoritatilor administratiei publice locale. In scopul sporirii posibilitatilor autoritatilor administratiei publice legate de satisfacerea cerintelor comunitatii locale, in anul 2003, in locul celor 10 judete au fost formate 32 raioane.

240. Starea actuala a administratiei publice se caracterizeaza prin urmatoarele:
i) din punct de vedere functional si institutional, administratia publica nu s-a adaptat suficient la rigorile impuse de tranzitia de la economia planificata la economia de piata. Abordarea strategica a problemei reformei administratiei publice a fost utilizata intr-o masura limitata, manifestindu-se doar in elaborarea Cadrului de cheltuieli pe termen mediu;
ii) principiile, metodele de selectare si avansare a functionarilor publici nu corespund obiectivelor de asigurare a unei administrari eficiente, de elaborare si promovare a unei politici eficiente de calitate;
iii) posibilitatile actuale sint insuficiente pentru utilizarea metodelor moderne de management;
iv) nivelul scazut al salarizarii are un impact negativ asupra motivarii si eficientei activitatii functionarilor publici;
v) suprareglementarea complica administrarea eficienta a proceselor de dezvoltare social-economica. Aceasta constituie un impediment in dezvoltarea sectorului privat, contribuie la extinderea coruptiei si submineaza increderea societatii in autoritatile administratiei publice;
vi) sistemul in vigoare de colectare a impozitelor nu asigura participarea deplina si echitabila a tuturor contribuabililor potentiali la formarea veniturilor publice, ceea ce mareste povara fiscala a contribuabililor onesti;
vii) elaborarea si realizarea politicii macroeconomice, sectoriale si regionale se bazeaza insuficient pe studii analitice, ceea ce impiedica promovarea unei politici de calitate;
viii) in procesul de luare a deciziilor de catre autoritatile administratiei publice persista un grad inferior de transparenta.
241. Reforma administratiei publice locale creeaza conditii pentru continuarea procesului de descentralizare. Drepturile si obligatiile autoritatilor administratiei publice locale au fost stipulate in legile ce tin de elaborarea si aprobarea bugetelor locale, gestionarea finantelor publice locale, garantiile autonomiei locale, componenta si imputernicirile autoritatilor administratiei publice locale, administrarea patrimoniului unitatilor administrativ-teritoriale.

242. In acelasi timp, exista multiple probleme serioase ce necesita solutionare in perspectiva pe termen mediu:
i) imperfectiunea cadrului juridic normativ si a mecanismelor de descentralizare economica si fiscala eficienta;
ii) lipsa unei delimitari clare a atributiilor si obligatiilor intre autoritatile administratiei publice centrale si locale;
iii) nivelul profesional insuficient al functionarilor din autoritatile administratiei publice locale;
iv) imperfectiunea sistemului de pregatire si reciclare a functionarilor autoritatilor administratiei publice locale;
v) consultarea insuficienta a autoritatilor administratiei publice locale in problemele elaborarii si aplicarii actelor juridice normative;
vi) dotarea insuficienta cu computere si tehnologii informationale;
vii) lipsa accesului la baza de date interguvernamentala a Consiliului Europei in domeniul autonomiei locale.

Obiective

243. Principalul obiectiv este instituirea unui sistem modern si eficient al administrarii publice, care va consolida procesele democratice si economia de piata, va fi impartial si depolitizat, ale carui principii de functionare vor corespunde celor mai avansate practici europene.

Strategie pe termen lung

244. Sistemul administratiei publice va fi subordonat rolului nou al statului in calitate de promotor al democratiei si economiei de piata. In acest context, notiunea de administratie publica cuprinde totalitatea de organizatii, regulamente, sisteme de management si principii de functionare a autoritatilor administratiei publice.
245. Cadrul strategic al reformei administratiei publice este corelat cu obiectivele si principiile de dezvoltare de care statul se conduce in activitatea sa. Acestea decurg din SCERS in care sint specificate masurile si actiunile respective. Se prevede:
i) perfectionarea administrarii politice si economice;
ii) dezvoltarea sectorului privat;
iii) schimbarea rolului autoritatilor administratiei publice in vederea eficientizarii procesului de administrare, prestarii serviciilor, reglementarii si distribuirii echitabile a bunurilor create in procesul dezvoltarii economice.
246. In contextul general al dezvoltarii sistemului de administrare in Republica Moldova, principiile fundamentale ale reformei administratiei publice sint urmatoarele:
i) definirea clara a rolului si a functiilor de baza ale autoritatilor administratiei publice;
ii) delegarea rezonabila catre autoritatile administratiei publice locale si sectorul privat a imputernicirilor si obligatiilor legate de activitatea de asigurare cu bunuri si servicii;
iii) excluderea paralelismului si a dublarii functiilor in activitatea autoritatilor administratiei publice, in scopul utilizarii eficiente a resurselor;
iv) utilizarea rationala a resurselor bugetare limitate si managementul resurselor prin concentrarea lor in domeniile prioritare;
v) abordarea unica a elementelor reformei functionale, structurale si organizatorice a administratiei publice;
vi) separarea functiilor de elaborare si promovare a politicii de functiile de reglementare si de prestare a serviciilor in scopul concentrarii activitatii la activitatea de baza;
vii) rationalizarea sistemelor de rapoarte si management pentru evitarea dispersarii responsabilitatilor manageriale;
viii) stabilirea unui sistem de salarizare capabil sa asigure consolidarea potentialului si profesionalismului personalului;
ix) armonizarea standardelor administrarii publice cu cele ale UE.
247. Strategia reformarii administratiei publice centrale va fi orientata spre:
i) eficientizarea administratiei publice la nivel central;
ii) perfectionarea procesului de luare a deciziilor utilizind abordarile strategice;
iii) cresterea eficientei pe calea dezvoltarii sistemului institutional si a resurselor umane;
iv) ameliorarea interactiunii dintre autoritatile administratiei publice si societatea civila.
248. Continuarea procesului de descentralizare la nivelul autoritatilor administratiei publice locale va implica formarea unor institute si mecanisme eficiente de administrare, care vor fi flexibile, transparente si accesibile pentru public. La promovarea politicii de descentralizare, se vor lua in considerare urmatoarele prioritati:
i) perfectionarea legislatiei privind autonomia locala si administrarea publica locala;
ii) delimitarea clara a functiilor si responsabilitatilor intre autoritatile administratiei publice centrale si locale;
iii) cresterea independentei financiar-economice a autoritatilor administratiei publice locale;
iv) sporirea eficientei (transparentei si subordonarii) activitatii autoritatilor administratiei publice locale.
249. Politica de promovare profesionala si dezvoltare a resurselor umane in autoritatile administratiei publice centrale si locale va avea la baza urmatoarele principii:
i) selectionarea, angajarea cadrelor si avansarea in serviciu pe baza de concurs si intr-un mod transparent;
ii) elaborarea instructiunilor de serviciu, tinindu-se cont de revizuirea rolului si atributiilor autoritatilor administratiei publice;
iii) cresterea nivelului profesional al functionarilor publici prin intermediul sistemului de perfectionare si ridicare continua a calificarii;
iv) evaluarea si atestarea anuala a performantelor;
v) implementarea unui sistem adecvat de salarizare, care, in perspectiva, se
va baza pe remunerare in functie de performante;
vi) minimizarea presiunii politice asupra activitatii functionarilor publici.
250. Interactiunea dintre administrarea publica si societatea civila va fi imbunatatita. Societatea civila, organizatiile neguvernamentale, asociatiile, mass-media independenta si paturile largi ale populatiei vor avea un acces sporit la activitatea administratiei publice. Aceasta se va efectua prin difuzarea informatiei prin mijloace electronice, inclusiv prin Internet, precum si prin mass-media. In chestiuni importante de politica, inclusiv cele expuse in SCERS, vor avea loc audieri si discutii publice. Va fi asigurata o transparenta totala a procesului de administrare a cheltuielilor publice directionate pentru protectia sociala a populatiei.
251. Se vor constitui grupuri permanente de consultanti, din care vor face parte reprezentanti ai autoritatilor administratiei publice centrale si locale, organizatiilor obstesti si necomerciale, in scopul generalizarii si diseminarii experientei parteneriatului social si autoorganizarii populatiei in teritoriu.
252. Autoritatile administratiei publice locale vor fi sustinute de mass-media pentru a explica populatiei politica promovata si actiunile intreprinse.

Actiuni prioritare pentru anii 2004–2006

253. In primul rind, reforma administratiei publice va fi fundamentata conceptual. Prioritar, in acest context, va deveni Planul strategic al reformei. Planul se va baza pe evaluarea complexa a rolului, responsabilitatii, atributiilor si rezultatelor activitatii autoritatilor administratiei publice locale si centrale din punct de vedere al caracterului adecvat principiilor democratice si cerintelor economiei de piata.
254. Evaluarea complexa se va realiza sub aspect functional si organizatoric. Ea va include evaluarea atributiilor ministerelor si departamentelor stipulate in documentele oficiale (legi si regulamente), care determina atributiile si responsabilitatile lor, dupa aceasta se va determina gradul de conformitate cu cerintele economiei de piata. Vor fi revizuite principiile de organizare si procedurile aplicate in sistemul actual de administrare publica. In acest scop, ele vor fi comparate cu principiile si procedurile elaborate de tarile aflate in proces de aderare la UE si care au aproximativ aceleasi dimensiuni teritoriale si aceeasi componenta numerica a populatiei. Aceste actiuni vor servi drept baza pentru restructurarea si armonizarea functiilor, procedurilor si obligatiilor.
255. In urma evaluarii, vor fi formulate propuneri de reformare si de restructurare, luindu-se in considerare principiile prezentate in strategia pe termen lung, si determinate masurile care urmeaza a fi intreprinse de catre autoritatile administratiei publice pentru stabilirea si executarea sarcinilor fundamentale corespunzatoare rolului acesteia in conditiile actuale ale democratiei si ale economiei de piata.
256. Aceste sarcini vor fi orientate spre elaborarea politicii, formarea sistemului de reglementare si monitorizarea prestarii serviciilor publice. Activitatea de reglementare directa de catre autoritatile administratiei publice va fi limitata.
257. Planul strategic va contine actiunile prioritare, procedurile lor de implementare si de monitorizare, termenele de executare si resursele necesare pentru reformarea administratiei publice. Planul se va baza pe o metodologie generala si pe principii unice de realizare a proceselor de reorganizare interna si de reformare a ministerelor si departamentelor. Autoreorganizarea se va baza pe principiile planificarii strategice, care va fi implementata prin intermediul unor programe-pilot si cu sprijin financiar in scopul antrenarii de catre ministere si departamente a expertilor care vor oferi consultanta necesara.
258. Procesul de elaborare si evaluare a Planului strategic va fi supravegheat si administrat de Unitatea de Management al Reformei Administratiei Publice. Unitatea va necesita sprijinul direct al Comitetului interministerial in frunte cu Primul-ministru caruia ii va fi subordonata. Aceasta unitate ar putea solutiona probleme ce tin de dezvoltarea centralizata a resurselor umane si indeplini atributiile de manager al personalului administrativ.
259. Pe linga prevederile de reformare organizatorica si de restructurare, Planul strategic va contine si reglementari privind crearea unui potential adecvat al administratiei publice, inclusiv crearea cadrului legislativ, a sistemelor de management si dezvoltare a resurselor umane. Acestea vor cuprinde:
i) un model de organizare a institutului serviciului public continuu, asigurat cu profesionisti care poseda abilitati manageriale si analitice;
ii) cadrul legislativ privind organizarea administratiei publice, serviciile publice, procedurile administrative, accesibilitatea si transparenta informatiilor oficiale, achizitiile publice, administrarea bugetului, publicarea de catre autoritatile administratiei publice a rapoartelor anuale privind activitatea lor etc.;
iii) sisteme de management, proceduri si reguli practice in domeniul administrarii publice;
iv) un sistem eficient de clasificare si gradare a functionarilor publici in conformitate cu cerintele inaintate fata de nivelul de calificare;
v) un sistem transparent de selectionare a cadrelor si de promovare in serviciul public, bazat pe criteriul competitivitatii;
vi) un sistem eficient de salarizare, care va contribui la antrenarea in serviciul public a profesionistilor, va stimula si va tine cont de rezultatele activitatii functionarilor;
vii) aplicarea principiului responsabilitatii publice prin implementarea sistemului de management al rezultatelor (evaluarea sistematica a rezultatelor si asigurarea legaturii lor cu nivelul de remunerare si promovare profesionala);
viii) un sistem de instruire a personalului orientat, in special, spre formarea la functionarii publici a capacitatilor de planificare strategica. Noua Unitate de Management al Reformei Administratiei Publice urmeaza sa determine sfera de cuprindere si continutul instruirii in lumina necesitatilor reformei.
260. La intocmirea Planului strategic se va tine cont de cercetarile realizate anterior in acest domeniu, care au fost finantate de TACIS si Banca Mondiala.

261. In procesul descentralizarii administrarii publice va fi necesara indeplinirea urmatoarelor sarcini:
i) implementarea unui cadru legal si institutional mai complet pentru eficientizarea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. Aceasta se va realiza prin ajustarea cadrului juridic normativ la standardele europene in domeniul autonomiei locale, in conformitate cu recomandarile si prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale;
ii) schimbarea sistemului de delegare a functiilor catre autoritatile administratiei publice locale in baza subsidiaritatii si delimitarii sferelor de competenta intre toate nivelurile administratiei publice;
iii) determinarea procedurilor de delegare a functiilor si imputernicirilor ministerelor si departamentelor catre autoritatile administratiei publice locale, precum si a mecanismelor si responsabilitatilor pentru realizarea acestui proces;
iv) revizuirea legislatiei si determinarea masurilor necesare pentru sporirea veniturilor bugetelor locale pina la nivelul care ar garanta independenta financiara a administratiei publice locale pe termen lung. De asemenea, vor fi revizuite si perfectionate procesele de elaborare si aprobare a bugetelor locale, ce asigura supravegherea stricta a utilizarii finantelor publice;
v) elaborarea unor norme, reguli si proceduri simple si accesibile ce reglementeaza activitatea autoritatilor administratiei publice locale. Se prevede a elabora si a implementa in activitatea autoritatilor administratiei publice locale a unor sisteme avansate de management si proceduri pentru analiza dezvoltarii economice si sociale, a managementului patrimoniului public si a procesului bugetar;
vi) asigurarea cresterii profesionale a functionarilor din autoritatile administratiei publice locale prin sistemul de pregatire, reciclare si ridicare a calificarii. Vor fi, de asemenea, studiate posibilitatile de asigurare a protectiei sociale si juridice a acestora;
vii) dezvoltarea practicii si diseminarea experientei avansate a parteneriatului social, utilizarea eficienta a resurselor locale si a altor resurse disponibile pentru solutionarea problemelor locale;
viii) asigurarea transparentei si sporirea responsabilitatii autoritatilor administratiei publice locale in domeniul administrarii, prestarii serviciilor publice, imbunatatirii conditiilor pentru desfasurarea activitatii de intreprinzator, folosirii patrimoniului si a resurselor financiare.
262. Elaborarea Planului strategic va necesita revizuirea cadrului legal si institutional in baza unor studii complexe coordonate, efectuate cu sprijinul si cu asistenta tehnica a donatorilor internationali.



III Prevederile din Strategia Europeana a Republicii Moldova

1. Reforma administratiei publice centrale si locale

Compartimentul dat al strategiei de integrare europeana apare din necesitatea continuarii procesului de reforma legislativa si institutionala in administratia publica, pentru a facilita si accelera procesul de adoptare a legislatiei comunitare. Ca urmare a implementarii strategiei, Republica Moldova isi propune obiectivul de a avea un sistem administrativ si institutii ale administratiei publice capabile sa transpuna, sa implementeze si sa traduca in viata acquis-ul comunitar si sa se apropie de indeplinirea criteriilor necesare pentru atribuirea calitatii de membru al UE, adoptate de Consiliile Europene la Copenhaga, Madrid si Luxemburg.
Schimbarea administratiei publice este necesara pe patru niveluri:
1) strategic, redefinirea prestatiilor statului;
2) legal, asigurarea claritatii legislative;
3) organizational;
4) cultural.
Stabilirea unui sistem de administratie publica functional si eficient, capabil sa indeplineasca standardele Uniunii Europene si sa implementeze acquis-ul comunitar intr-un mod eficient, va avea in vedere respectarea si aplicarea urmatoarelor principii adoptate de Comisia Europeana si bazate pe criteriile politice de aderare:
• separarea functiilor politice de cele administrative;
• consolidarea unui corp al functionarilor publici de cariera, profesional si neutru politic;
• subsidiaritatea;
• claritate privind rolul, responsabilitatile si relatiile dintre institutii;
• cooperare interguvernamentala si administrativa cu statele membre si candidate ale UE;
• transparenta actului de guvernare si administrativ;
• simplificarea procedurilor administrative;
• implicarea cetatenilor in luarea deciziilor;
• coerenta actului administrativ; perfectionarea managementului in administratia publica;
• descentralizarea serviciilor publice si consolidarea autonomiei administrative si financiare; consolidarea autonomiei decizionale, institutionale, patrimoniale, bugetare si fiscale.

1.1. Managementul si coordonarea procesului de integrare europeana

In vederea asigurarii unui management eficient al procesului de integrare europeana, precum si in eventualitatea includerii in procesul de stabilizare si asociere, Republica Moldova trebuie sa dezvolte structuri si proceduri pentru pregatirea pozitiilor tarii in procesul de negociere a aderarii.

Cadrul legislativ:

- Decretul Presedintelui Republicii Moldova privind constituirea Comisiei nationale pentru integrare europeana nr. 957-III din 13.11.2002;
- Hotarirea Parlamentului Republicii Moldova privind constituirea Comisiei Parlamentului Republicii Moldova pentru integrare europeana nr. 84-XV din 28.02.2003;
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea Departamentului Integrare Europeana nr. 960 din 04.08.2003;
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea structurii, efectivului-limita si Regulamentului Departamentului Integrare Europeana nr. 981 din 08.08.2003.
Desi legislatia care formeaza cadrul institutional al afacerilor europene se constituie din acte normative subordonate legii (hotariri si dispozitii de Guvern, hotaririle Parlamentului, decrete prezidentiale), in textul acestora se contin referinte la legi, in temeiul carora acestea au fost emise (Constitutie, Legea cu privire la Guvern, Regulamentul Parlamentului, Legea cu privire la serviciul diplomatic s.a.). A fost elaborat si remis Comisiei Europene proiectul Conceptiei de integrare a Republicii Moldova in Uniunea Europeana. Exista practica adoptarii unor reglementari ce tin de constituirea si organizarea activitatii unor organisme de coordonare interministeriala, cum ar fi, spre exemplu, hotarirea de Guvern privind dezvoltarea colaborarii transfrontaliere in cadrul euroregiunilor din 11.03.2003. Specificul documentelor de program (conceptia politicii externe, programele de guvernare s.a.), adoptate pina in prezent, este ca ele contin mai degraba apeluri adresate UE de a accepta Moldova ca stat-membru decit angajamente asumate pe plan intern pentru apropierea de UE.

Cadrul institutional

La fel ca si legislatia de profil, structurile de stat pentru asigurarea managementului si coordonarii afacerilor europene, au fost instituite in ultimii doi ani. La 13 noiembrie 2002, prin decret prezidental, se constituie Comisia Nationala pentru Integrare Europeana (CNIE). Potrivit textului decretului, CNIE este constituita in vederea realizarii a doua obiective:
- elaborarea si prezentarea spre aprobare Parlamentului a Strategiei de integrare europeana a Republicii Moldova;
- elaborarea si aprobarea planului de actiuni pentru realizarea Strategiei de integrare europeana a Republicii Moldova si coordonarea indeplinirii acestuia.
Art. 3 al decretului mentioneaza ca „realizarea politicii de integrare europeana va fi efectuata de catre un organ al administratiei publice, instituit in conditiile legii, lasind sa se inteleaga ca un asemenea organ va fi constituit ulterior. In componenta CNIE intra 29 de persoane, reprezentanti ai autoritatilor publice centrale: Guvern (Prim ministru, viceprim-ministru, ministri (responsabili pentru politicile de stat in domeniile afectate de procesul de integrare europeana), viceministri, conducatori ai altor subdiviziuni ale administratiei publice centrale de specialitate); Parlament (vicepresedinte, presedinte de comisie parlamentara, deputati); aparatul Presedintelui (consilieri prezidentiali, conducatori de subdiviziuni); Banca Nationala a Moldovei (Guvernator); a unei autoritati publice locale: Guvernatorul (Baskanul) unitatii teritoriale autonome „Gagauzia” (Gagauz-Yeri); ai unor institutii academice si a unei ONG.
Primul Ministru are un rol central in procesul de integrare europeana, ilustrind importanta strategica atribuita acesteia. CNIE este prezidata de primul ministru, care este asistat de un vicepresedinte al Comisiei, in persoana Ministrului Afacerilor Externe si de doi secretari ai Comisiei, reprezentind MAE si Ministerul Economiei, la nivel de viceministri. Deciziile se iau prin consens, dar acestea nu au caracter strict normativ, luind mai degraba forma unor recomandari pentru autoritatile publice.
Deoarece decretul Presedintelui nu contine referinte la modul de organizare a activitatii Comisiei, apare necesitatea unui regulament de activitate a acesteia, care a fost elaborat, dar nu este adoptat pina in prezent. Ar fi necesara includerea in componenta Comisiei si a reprezentantilor altor autoritati publice locale, cum ar fi primaria a municipiului Chisinau, data fiind ponderea contributiei acestuia in bugetul public national. Un neajuns este si neclaritatea care survine din faptul ca in documentul de constituire nu este specificat cine este membru al Comisiei, persoana nominalizata in decret sau titularul functiei acestei persoane, astfel incit nu se stie daca persoana este membru al Comisiei la plecarea din functia pe care o detine. Desi nu este clar inca daca Comisia isi va continua mandatul si dupa o eventuala asociere a Republicii Moldova la UE, sau va delega atributiile altui organ al administratiei publice, importanta existentei unui organism institutional performant pentru managementul afacerilor europene nu trebuie sa fie subestimata.
Constituirea CNIE este o prima incercare de a institutionaliza prin intermediul unei structuri nationale relatiile stabilite acum zece ani intre Moldova si UE. Pina in acest moment au fost create doar structurile stabilite conform Acordului de Parteneriat si Cooperare intre Republica Moldova si UE: Consiliul de cooperare Republica Moldova – UE, Comitetul de cooperare Moldova – UE si Comitetul parlamentar de cooperare Republica Moldova – UE.
CNIE are si sarcina de creare si management al grupurilor de lucru, la fel ca si comunicarea cu publicul si coordonarea training-urilor in domeniul afacerilor europene. In corespundere cu decretul prezidential, in Republica Moldova a fost creat Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE), subdiviziune a MAE. Acesta a fost constituit prin hotarire de Guvern la 4 august 2003 „in scopul consolidarii capacitatilor institutionale nationale de participare la actiunile si initiativele ce tin de integrarea tarii noastre in structurile europene, precum si intru promovarea strategiei de aderare a Moldovei la Uniunea Europeana”. La 8 august 2003, Guvernul a aprobat structura, efectivul-limita si Regulamentul DIE. Departamentul a fost creat in baza Directiei generale integrare europeana din cadrul MAE, Biroului National pentru Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est pe linga acelasi minister, precum si prin preluarea functiilor de domeniu de la Ministerul Economiei. Efectivul-limita de functionari al acestui departament este de 29 unitati. DIE este condus din oficiu de prim-viceministrul afacerilor externe, iar una din atributii este asigurarea efectuarii lucrarilor de secretariat in cadrul CNIE. Este important ca concomitent cu constituirea DIE, Guvernul a dispus ca timp de o luna ministerele si departamentele vor asigura crearea in cadrul acestora a subdiviziunilor de integrare europeana.
In baza atributiilor specificate de Regulamentul DIE, acest organ al administratiei publice are citeva roluri deosebit de importante in procesul de aderare. Astfel, DIE are rolul de coordonator deoarece dispune de mijloacele necesare asigurarii unei bune coordonari interministeriale in procesul de preaderare, fiind abilitat sa coordoneze raporturile ministerelor si altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale din Republica Moldova cu institutiile Uniunii Europene, precum si cu Oficiul Coordonatorului Special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Potrivit Regulamentului, DIE este in drept sa solicite ministerelor si altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale prezentarea, in termenul stabilit, a informatiilor privind problematica integrarii europene, precum si participarea acestora la activitatile ce tin de raporturile Republicii Moldova cu Uniunea Europeana si cele din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, precum si sa dea instructiuni ministerelor si altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate si locale in problemele ce tin de integrarea europeana, relatiile cu Uniunea Europeana, precum si participarea Republicii Moldova la initiativele Pactului de Stabilitate. DIE urmareste, de asemenea, asigurarea compatibilitatii diferitelor programe si actiuni guvernamentale cu obiectivele integrarii europene si cele ale cooperarii regionale in sud-estul Europei.
DIE exercita un rol de mediator, deoarece are atributia de a facilita cooperarea intre institutiile publice competente din Republica Moldova si structurile Uniunii Europene, statele sau organizatiile finantatoare, in vederea asigurarii corespunderii proiectelor ce urmeaza a fi inaintate spre finantare prioritatilor strategiei de integrare europeana a Republicii Moldova. DIE va asigura managementul financiar al asistentei acordate de UE, inclusiv prin intermediul programelor comunitare de asistenta tehnica.
In fine, DIE are si un rol de informare deoarece coordoneaza organizarea campaniilor de informare a opiniei publice din Republica Moldova despre perspectivele aderarii la Uniunea Europeana si efectele procesului de integrare europeana.
In prezent se poarta discutii privind crearea a 31 de grupuri interministeriale cu sarcini tehnice concrete, conform numarului de capitole care se negociaza la aderarea in UE. In ministerele-cheie cum ar fi cel al economiei sau agriculturii si industriei alimentare, aceste grupuri vor deveni cu timpul destul de mari ca numar de experti implicati si vor absorbi resurse considerabile. Personalul din cadrul acestor structuri va trebui sa fie capabil sa lucreze in limba engleza sau alta limba oficiala a UE si sa cunoasca in detaliu politicile si legislatia UE pentru sectorul dat. Una dintre functiile de baza ale acestor grupuri este sa elaboreze pentru structura centrala de coordonare (in prezent DIE) documentele de pozitie a sectorului.

Prioritati pe termen scurt:

- definitivarea procesului de constituire si definirea modului de functionare a subdiviziunilor de integrare europeana din cadrul organelor administratiei publice centrale de specialitate;
- aprobarea Regulamentului Comisiei Nationale pentru Integrare Europeana;
- constituirea unui comitet de coordonare interministeriala la nivel de vice-ministri si conducatori ai subdiviziunilor integrare europeana din cadrul ministerelor si departamentelor;
- antrenarea reprezentantilor societatii civile in elaborarea si monitorizarea politicilor de integrare europeana, prin acordarea acestora a unui statut consultativ pe linga structurile administrative de integrare europeana;
- precizarea in legislatie a responsabilitatilor pentru implementarea politicilor de integrare europeana pentru fiecare autoritate publica;
- elaborarea si implementarea unui plan de masuri pentru optimizarea activitatii organelor administratiei publice cu responsabilitati in domeniul managementului afacerilor europene si coordonarii procesului de preaderare.

Prioritati pe termen mediu:

- pregatirea cadrului juridic si institutional pentru constituirea unor unitati administrative in cadrul autoritatilor locale de nivelul II (administratiile raionale, primaria municipiului Chisinau si Comitetul Executiv al UTA Gagauzia (Gagauz-Yeri), cu responsabilitati de coordonare a procesului de preaderare la nivel local si regional;
- elaborarea si implementarea unui program de instruire a functionarilor publici angajati ai autoritatilor publice centrale si locale responsabile pentru gestionarea si/sau coordonarea procesului de preaderare;
- elaborarea si implementarea unui program de instruire a lucratorilor din justitie si a expertilor parlamentari in domeniul armonizarii legislatiei Republicii Moldova cu cea a UE;
- pentru asigurarea armonizarii legislatiei Republicii Moldova cu cea europeana, este necesara o autoritate publica separata. Tinind seama de experienta statelor candidate la aderare in UE, acesta poate fi:
- un consiliu legislativ pe linga Parlament; 
- un sistem descentralizat, in care fiecare minister este responsabil pentru compatibilitatea legislatiei de sector (sub coordonarea Ministerului Justitiei); 
- un oficiu legislativ pe linga Primul Ministru sau sub coordonarea DIE.
- constituirea unui ministerul separat al integrarii europene, in baza comitetului de coordonare interministeriala si a subdiviziunilor de integrare europeana din cadrul administratiei publice centrale de specialitate.

1.2. Administratia publica

Reforma administrativa este un proces pe termen lung care poate fi implementat doar de citeva guverne consecutive in conditiile schimbarilor rapide la nivelul UE. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesara crearea unei autoritati publice pentru monitorizarea si coordonarea reformelor in administratia publica, dupa modelul statelor candidate, deoarece la moment diverse structuri de stat impart responsabilitatile in acest domeniu. Primul lucru care va trebui sa fie asigurat la crearea acestei structuri este legatura dintre reforma administratiei publice si integrarea europeana.

1.2.1. Administratia publica centrala

Cadrul legislativ

Organizarea si functionarea administratiei publice centrale este reglementata de citeva acte normative, intre care:

- Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31.05.1990;
- Legea Republicii Moldova cu privire la procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova nr. 1234-XIV din 22.09.2000;
- Legea Republicii Moldova privind investitura Presedintelui Republicii Moldova nr. 1073 din 27.12.96;
- Legea Republicii Moldova privind asigurarea activitatii Presedintelui Republicii Moldova nr. 1111-XIII din 20.02.97;
- Decretul Presedintelui Republicii Moldova privind structura Aparatului Presedintelui Republicii Moldova nr. 716-III din 10.06.2002;
- Decretul Presedintelui Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului Aparatului Presedintelui Republicii Moldova nr. 720-III din 12.06.2002;
- Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante nr. 304-XV din 11.07.2003.

Cadrul institutional

Seful statului dispune de posibilitati reale de a spori eficienta puterii executive, deoarece aceasta poate suspenda actele Guvernului care contravin legislatiei, efectua remanieri guvernamentale etc. Majoritatea proceselor de reforma a administratiei publice au la baza decretele prezidentiale, fie de instituire a unor autoritati publice, fie de promulgare a unor legi. Presedintele Republicii Moldova este abilitat cu dreptul de a numi judecatorii, iar modificarile recente ale legii supreme (Legea Nr. 1471-XV din 21.11.2002) acorda acestuia si dreptul de a numi presedintii instantelor judecatoresti. Legislatia nu interzice Presedintelui de a ocupa concomitent si functia de presedinte a unui partid, aceasta situatie insa nu este conforma standardelor administrative europene avind in vedere atributiile importante pe care le are seful statului in raport cu puterea judecatoreasca.
Potrivit art. 96 din Constitutie, Guvernului ii este incredintata conducerea generala a administratiei publice, care reprezinta, impreuna cu seful statului, puterea executiva, si care pe linga functii politice indeplinesc si functii administrative. Pe de o parte, Guvernul participa la elaborarea deciziilor politice necesare reformelor in administratia publica, prin pregatirea proiectelor acestora, pe de alta parte, adopta decizii administrative proprii care urmaresc crearea cadrului organizatoric pentru implementarea deciziilor politice. In procesul decizional al Guvernului, un rol central revine Aparatului Guvernului.

Probleme existente

Se considera ca structura Guvernului pentru o tara de talia Moldovei este inerta si supradimensionata. Asistam la un cumul de functii a Guvernului in majoritatea domeniilor sectorului public, iar uneori si a celui privat, in loc ca acesta sa-si rezerve exclusiv functia de elaborare de politici de reglementare generala si de control, ca si pe cea de delegare a functiilor de supraveghere, certificare si licentiere catre organisme terte autonome cu care ar urma sa interactioneze in mod obiectiv. Specialistii considera rationala reducerea numarului de ministere prin comasare. La fel, sarcinile pe care le are institutia prezidentiala, nu justifica intretinerea unui aparat prezidential numeros.
Pe parcursul anilor, odata cu schimbarea guvernelor, urmeaza schimbari de ordin structural si organizatoric, numarul ministerelor, departamentelor si altor autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate fluctuind continuu. Desigur ca orice structura guvernamentala are la originea aparitiei existenta problemei si recunoasterea necesitatii rezolvarii ei, exemplul cel mai recent fiind constituirea Ministerului Reintegrarii (succesorul ministrului reintegrarii), pentru coordonarea procesului de solutionare a conflictului transnistrean, dar schimbarea frecventa a structurilor si denumirilor diminueaza calitatea realizarii politicii de stat in domeniile vizate de restructurari. Deoarece precizarea atributiilor si functiilor autoritatilor administrative centrale, serviciilor si birourilor este, de regula, decalata fata de momentul infiintarii unei institutii noi, apar conflicte de competenta.
Aparatul Guvernului nu s-a impus inca ca o unitate de planificare strategica, dovada fiind faptul ca executivului central adesea ii sunt inaintate proiecte fara variante de alternativa. Uneori acestea nu iau in calcul suportul financiar necesar si/sau nu sunt rezultatul unei consultari si al consensului dintre toate ministerele interesate. Proiectele sunt focalizate, deseori, pe masuri pe termen scurt.
Cu toate ca la 10.02.2000 este adoptata Legea contenciosului administrativ obiect al actiunii caruia il constituie actele administrative cu caracter normativ si individual, prin care este vatamat un drept recunoscut de lege al unei persoane, emise de autoritatile publice si autoritatile asimilate acestora, controlul constitutionalitatii hotaririlor si ordonantelor de Guvern continua sa fie exercitat de Curtea Constitutionala, impiedicind astfel solicitarea directa de catre cetateni a respectarii drepturilor vatamate printr-o hotarire sau ordonanta guvernamentala. In acelasi context lipseste cadrul legislativ pentru asigurarea responsabilitatii ministeriale pentru calitatea guvernarii. Practic lipseste mecanismul de reparare a prejudiciului cauzat de inalti demnitari de stat si functionari publici.
Desi Curtea de Conturi efectueaza controale ale modului de utilizare a finantelor publice de catre autoritatile publice centrale, adesea hotaririle privind rezultatele controalelor nu sunt publicate in Monitorul Oficial timp de 10 zile de la data intrarii lor in vigoare, asa cum prevede Legea privind Curtea de Conturi nr. 312-XIII din 8.12.1994. Astfel publicul nu este informat asupra legalitatii si eficientei cheltuielilor, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public.
Sunt frecvente, de asemenea, solicitarile privind reducerea reglementarilor si simplificarea procedurilor administrative, mai ales in legatura cu accesul publicului si al presei la informatie, abandonarea procedurilor care nu sunt necesare si adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern si unei economii de piata functionale.
Datorita cresterii numarului de solicitari fata de diverse structuri guvernamentale, este iminenta implementarea, pentru anumite categorii de beneficiari ai serviciilor publice, a unor tehnici de guvernare electronica (e-Government) in activitatea administratiei publice centrale. Este regretabil ca pina in prezent putine autoritati publice au acces la Internet si un site care sa contina cel putin informatia de baza. Colaborarea si proiectele comune cu autoritati publice din statele membre si candidate ale UE sunt dificil de realizat in lipsa tehnologiilor informationale.
Desi legislatia privind organizarea si functionarea administratiei publice centrale are efect juridic pe intreg teritoriul republicii, actiunile si actele normative ale administratiei publice centrale au efect deplin doar pentru 88 % din teritoriul national, deoarece celelalte 12 % sunt controlate de autoritatile autoproclamate din stinga Nistrului. Aceasta reduce din calitatea procesului administrativ si scade eficienta masurilor luate fiindca majoritatea deciziilor sunt afectate de consecintele conflictului transnistrean, ceea ce solicita timp, resurse umane si financiare suplimentare.

Prioritati pe termen scurt:

- instituirea unei autoritati publice cu responsabilitati de coordonare si monitorizare a masurilor de reforma in administratia publica, preluarea de catre aceasta de la structurile administratiei publice centrale a tuturor atributiilor de coordonare si monitorizare a reformelor din administratia publica;
- alocarea unui buget destinat sustinerii actiunilor specifice implementarii, monitorizarii si evaluarii reformei in administratia publica;
- elaborarea proiectului Legii privind transparenta decizionala in administratia publica, care ar mari gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetateni si ar stimula participarea cetatenilor in procesul decizional, sporind astfel gradul de transparenta a intregii administratii publice;
- adoptarea Legii responsabilitatii ministeriale;
- adoptarea practicii de justificare publica a cheltuielilor efectuate de institutiile administratiei publice centrale;
- modificarea legislatiei pentru instituirea raspunderii pentru limitarea accesului la informatiile publice;
- elaborarea unui plan de masuri pe termen mediu pentru respectarea principiului separatiei si colaborarii puterilor in stat; cooptarea expertilor Uniunii Europene si ai Consiliului Europei la elaborarea acestui plan;
- modificarea legislatiei pentru introducerea incompatibilitatii functiei de Presedinte a tarii cu functiile in cadrul unui partid politic;
- elaborarea unor scenarii de integrare in sistemul administratiei publice a structurilor administrative existente in localitatile din stinga Nistrului.

Prioritati pe termen mediu:

- optimizarea numarului de angajati din structurile administratiei publice centrale si redirectionarea unitatilor de personal catre alte autoritati publice centrale sau locale, conform necesitatilor reale ale acestora;
- transformarea Aparatului Guvernului intr-o unitate de planificare strategica, cu functii administrative si de secretariat. Transferarea functiilor politice pe care le indeplineste in prezent Aparatul Guvernului in responsabilitatea unei structuri separate cum ar fi, de exemplu, Oficiul Prim-ministrului;
- marirea transparentei activitatii administratiei publice, incurajarea dreptului cetatenilor de a participa la procesul de luare a deciziilor publice prin adoptarea Legii privind transparenta decizionala in administratia publica;
- dezvoltarea si sistematizarea sistemului legislatiei administrative prin adoptarea Codului administrativ;
- finalizarea programelor finantate de donatori pentru sustinerea reformei in administratia publica;
- realizarea unui sistem informatic integrat al administratiei publice centrale.

1.2.2. Administratiile sectoriale

Cadrul legislativ

 Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31.05.1990;
 Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la structura si efectivul-limita ale serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor, departamentelor si altor autoritati administrative centrale nr. 735 din 16.06.2003;
 Hotaririle Guvernului Republicii Moldova cu privire la structura organizatorica, limita efectivului si/sau regulamentele ministerelor, s.a.

Cadrul institutional

Administratia sectoriala (potrivit Constitutiei - administratia publica centrala de specialitate) se compune din ministere, alte autoritati administrative centrale (servicii, birouri, agentii s.a.). Toate ministerele vor fi implicate in procesul de integrare europeana. Grupul de ministere cu caracter economic, financiar si de dezvoltare a infrastructurii (Economiei si Comertului, Finantelor, Agriculturii si Industriei Alimentare, Industriei si Infrastructurii, Transporturilor si Gospodariei Drumurilor, Ecologiei si Resurselor Naturale) devine implicat direct in coordonarea politicilor de integrare europeana, in special la elaborarea politicilor necesare bunei functionari a pietei interne.
Un rol important il are Ministerul Justitiei ca consecinta a unei prioritati acordate armonizarii legislatiei, extrem de esentiala in procesul de preaderare.
Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene va continua sa detina un rol central in elaborarea si implementarea politicilor de integrare europeana, deoarece este perceput ca avind o pozitie neutra in conflictele interministeriale care, de regula, apar in procesul de aderare.
In domeniul sau de activitate, fiecare minister este responsabil pentru elaborarea propriei strategii de reforma, pentru rezultatele generale cit si pentru operatiunile pur administrative. Odata cu constituirea Departamentului pentru Integrare Europeana din cadrul MAE a fost dispusa instituirea unitatilor specializate de integrare europeana in cadrul ministerelor si altor autoritati administrative centrale. Urmeaza ca acestea sa fie standardizate si sa fie stabilit planul de lucru si graficul intilnirilor dintre reprezentantii acestor subdiviziuni, fapt care va contribui la impulsionarea capacitatii de coordonare interministeriala. O alta forma de coordonare sunt grupurile de lucru interministeriale cu caracter permanent sau nepermanent, in dependenta de problemele luate in dezbatere de acestea. Important este sa fie clar care este autoritatea publica responsabila pentru constituirea acestor grupuri de lucru. Constituirea si coordonarea grupurilor de lucru de catre Departamentul Integrare Europeana va imprima acestor structuri uniformitate si va determina ca politicile guvernamentale de integrare europeana sa figureze pe agenda dezbaterilor grupurilor de lucru.

Probleme existente

O problema aparte ce tine de restructurarea interna a ministerelor este delimitarea activitatilor politice de cele administrative. Pentru accentuarea functiilor administrative ale functionarilor publici ministeriali, in cadrul proiectului de asistenta al Uniunii Europene „Perfectionarea cadrelor si modernizarea functionarii administratiei publice in Republica Moldova”, a fost propusa instituirea functiei de Secretar de Stat in ministere care se bucura de stabilitate in functie, iar activitatea acestuia, ca si a celorlalti functionari publici, nu este afectata de procedura de investitura a Guvernului. Pe linga alte responsabilitati Secretarul de Stat va prelua atributiile de management al resurselor umane de la ministru, acestuia revenindu-i preponderent activitatile politice. Printre avantajele instituirii acestei functii se numara continuitatea in activitatea personalului si, implicit, reducerea costurilor pentru instruirea functionarilor publici; impartialitatea angajatilor; obiective clare pentru administratori; o mai buna aplicare a programului de activitate a Guvernului.
Se impune ca necesara adaptarea structurala si functionala a fiecarui minister, deoarece o parte din atributiile acestora au fost delegate autoritatilor publice locale, extensiunilor teritoriale desconcentrate, sectorului privat, iar unele pur si simplu au disparut ca fiind depasite de timp. Adesea sunt adoptate noi acte normative care reglementeaza diverse aspecte ale activitatii institutiilor administratiei publice centrale de specialitate, fara abrogarea celor vechi. Exista ministere care au citeva regulamente de activitate.
Majoritatea acestor acte normative nu contin prevederi in legatura cu obligatia institutiei de a furniza, celor care solicita, informatii de interes public, toate insa contin prevederea potrivit careia ministrul “asigura pastrarea secretului de stat in aparatul Ministerului si in organizatiile subordonate.” Realizarea dreptului cetatenilor de a avea acces la informatie in cadrul ministerelor si a altor autoritati publice centrale de specialitate se reduce la faptul ca birourile de presa sau relatii cu publicul isi limiteaza rolul la desfasurarea unor conferinte de presa sau informarea la propria discretie a publicului, iar in unele ministere asemenea structuri nici nu exista.
Societatea se confrunta cu probleme care nu pot fi incadrate in domeniul de activitate al unui singur minister, insa adesea aceste structuri nu sunt interesate in parteneriate cu societatea civila, pe cind politicile dintr-o tara democratica nu sunt rezultatul activitatii unui singur actor, ci rezulta din deciziile luate de diferite organizatii, la diferite niveluri.
Actele normative ale administratiei publice centrale de specialitate nu se aplica in localitatile din stinga Nistrului. De aceea la elaborarea politicilor de stat si la introducerea rectificarilor in politicile macroeconomice si fiscale, proiectele investitionale, ministerele sunt nevoite sa scoata din calcul aceasta regiune. Aceasta duce la accentuarea diferentelor in toate domeniile sectorului public si privat, si la majorarea discrepantelor in dezvoltare dintre localitatile din stinga Nistrului si restul tarii. Structurile administrative care exista in regiunea transnistreana, au fost infiintate in mod abuziv, ocolind legislatia interna si internationala. Acestea activeaza in conditii de autoizolare si si-au asumat exercitarea in localitatile din stinga Nistrului a atributiilor administratiei publice centrale de specialitate.

Prioritati pe termen scurt:

- departajarea functiilor politice de cele administrative prin instituirea functiei de Secretar de Stat in ministere, avind functii administrative, inclusiv managementul resurselor umane. Functiile politice urmeaza a fi indeplinite de ministru;
- elaborarea unor programe cu derulare saptaminala pentru subdiviziunile integrare europeana din cadrul administratiei publice centrale de specialitate si monitorizarea saptaminala a realizarii acestora;
- studierea structurilor si practicilor administrative din statele membre si statele candidate pentru aderare la UE;
- cooptarea unor structuri de consultanta din afara ministerelor pentru efectuarea expertizei pentru analize, politici si scenarii de politici prin atribuirea unor ONG-uri de profil a unui statut consultativ pe linga ministere si departamente;
- abrogarea acelor acte normative reglatoare ale activitatii ministerelor, agentiilor s.a., care coexista cu cele noi, actualizarea hotaririlor de Guvern privind organizarea si functionarea ministerelor;
- elaborarea unui plan de optimizare a numarului de agentii, secretariate si oficii prin comasare sau trecerea ca directii de specialitate in cadrul ministerelor sau transformarea in agentii guvernamentale cu autofinantare completa sau partiala;
- acordarea Ministerului Reintegrarii a sarcinii de coordonare a realizarii de catre ministere si alte autoritati administrative centrale a analizelor, politicilor si a scenariilor de politici de integrare a structurilor administrative din regiunea transnistreana in sistemul national de administratie publica si de adaptare a acestora la standardele administrative europene.

Prioritati pe termen mediu

- intarirea coordonarii si cooperarii dintre institutiile guvernamentale si atragerea cetatenilor in planificarea si controlul activitatilor din sectorul public;
- delimitarea functiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate, imbunatatindu-se capacitatea decizionala a ministerelor - ministerul trebuie sa fie institutia principala pentru formularea, analizarea si sustinerea politicilor din domeniul sau de activitate; marirea capacitatii decizionale a ministerelor;
- elaborarea unor strategii de modernizare a administratiei publice proprii fiecarei institutii;
- armonizarea structurilor administrative din administratia publica centrala de specialitate cu standardele din statele membre ale UE.

1.2.3. Administratia publica locala

Cadrul legislativ

Incepind cu anul 1994, in vederea traducerii in viata a principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si a consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit prevazute la art. 109 din Constitutie au fost adoptate o serie de legi, intre care mentionam:
- Legea Republicii Moldova privind administratia publica locala Nr. 123-XV din 18.03.2003;
- Legea Republicii Moldova privind statutul alesului local Nr. 768-XIV din 02.02.2000;
- Legea Republicii Moldova privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova Nr. 764-XV din 27.12.2001;
- Legea Republicii Moldova cu privire la proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale nr.523-XIV din 16.07.99;
- Legea Republicii Moldova privind finantele publice locale nr.397-XV din 16.10.2003;
- Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind consituirea si functionarea consiliilor locale si raionale nr.457-XV din 14.11.2003;
- Titlul VII „Taxele locale” din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997.

Statutul municipiului Chisinau si a UTA Gagauzia (Gagauz-Yeri) este reglementat prin legi speciale.
Carta Europeana pentru Autoadministrare Locala, a fost ratificata de Parlamentul Republicii Moldova in 1997 si a intrat in vigoare pentru Republica Moldova din 01.02.1998.

Cadrul institutional

In anul 1999, Republica Moldova a urmat tendinta generala din statele membre ale UE si a procedat la reducerea numarului de unitati administrativ-teritoriale de nivelul doi, inlocuind cele 32 de raioane cu 10 judete. De asemenea, a fost redus numarul de unitati administrativ-teritoriale de baza prin comasarea unor sate in comune. Municipiul Chisinau si UTA Gagauzia (cu trei raioane interne) si-a pastrat statutul de unitate administrativ-teritoriala de nivelul doi. Reforma nu a afectat cele 5 raioane formate si controlate de autoritatile autoproclamate din stinga Nistrului, pentru acestea fiind prevazut un eventual statut de autonomie. Unul din scopurile acestei reforme a fost consolidarea sistemului economic regional si local, care asigura autonomia financiara prin largirea bazei impozabile a teritoriului si obtinerea veniturilor potrivite pentru necesitatile locale.
Sistemul judetean de organizare administrativ-teritoriala nu a durat nici un mandat al alesilor locali, astfel incit este dificil de a realiza care sunt punctele forte si punctele slabe ale acestuia. Totusi, in opinia specialistilor, potentialul judetelor se deosebeste radical de potentialul unor raioane mici. De data aceasta se poate vorbi de dezvoltarea unor potentiale centre regionale, iar fata de fostele raioane, judetele au fost mai bine dotate din punct de vedere economic si social, avind o infrastructura cu mult mai puternica si chiar o identitate in formare. Cu toate acestea, din mai 2003, se revine la sistemul raional de organizare administrativa a teritoriului, si reorganizarea administratiei publice locale, iar numarul unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul intii este majorat aproximativ cu 30 la suta fata de sistemul administrativ precedent.
Moldova are doua niveluri de administratie publica locala – nivelul intii (in sate (comune), orase (municipii)) si al doilea - intermediar (raioane, municipiul Chisinau si unitatea teritoriala autonoma Gagauzia). La nivelul intii administrarea treburilor publice este efectuata de catre primar (autoritate executiva) si consiliul local (autoritate colegiala deliberativa). La nivel intermediar, in calitate de autoritati executive activeaza: in raioane ca autoritati executive – presedintele raionului; in mun.Chisinau – primarul general, in UTA Gagauzia – Guvernatorul (Bascanul). In calitate de autoritati deliberative, la nivel de raion isi desfasoara activitatea consiliile raionale; in mun.Chisinau – consiliul municipal, in UTA Gagauzia – Adunarea populara. In activitatea lor, autoritatile publice locale adopta acte normative subordonate legii si actelor guvernului.

Probleme existente

Administratia publica locala este cea care a suferit cele mai frecvente reorganizari de la obtinerea independentei a tarii in 1991, fiind veriga cea mai slaba din sistemul administratiei publice moldovenesti. Analiza activitatii administratiei publice locale din ultimii ani, inclusiv din perioada care a urmat revenirii la raioane, inregistreaza deficiente care pot fi impartite in citeva categorii: 1) insuficienta mijloacelor financiare pentru acoperirea responsabilitatilor date autoritatilor locale, cea ce poate fi considerat ca „limitarea” autonomiei financiare; 2) lipsa unei delimitari clare a competentelor dintre stat si autoritatile publice locale, precum si dintre diferite nivele ale administratiei publice locale; 3) ingerinta autoritatilor publice centrale in domeniile ce tin de competenta administratiei publice locale; 4) starea incipienta a dialogului institutional dintre stat si autoritatile publice locale, precum si dintre diferite asociatii ale autoritatilor administratiei publice locale.
Sistemul finantelor publice locale este marcat de doua fenomene. Astfel descentralizarea fiscala este redusa deoarece ponderea veniturilor proprii a unitatilor administrativ-teritoriale este relativ mica, iar administratia publica locala este limitata in dreptul de a lua decizii cu privire la impozite si taxe locale. In acelasi timp, autoritatile publice locale sunt limitate in dreptul de a lua decizii cu privire la destinatia cheltuelilor si a excedentelor bugetare. Nivelul diminuat al acestor doi indicatori (al descentralizarii fiscale si financiare), indica un anumit grad de limitare a autonomiei financiare locale. Experienta statelor europene arata ca cel putin unul din acesti indicatori trebuie sa aiba un nivel inalt, pentru a-l contrabalansa pe celalalt.
Practica hotaririi majoritatii problemelor bugetare „in centru”, pe de o parte descurajeaza initiative de parteneriat dintre administratia publica locala si antreprenoriat, pe de alta parte favorizeaza ascunderea veniturilor si evaziunile fiscale, fapt care are repercusiuni negative asupra bugetului public national.
In Republica Moldova exista incertitudini serioase in privinta responsabilitatilor comunale, respectiv asupra finantarii lor si mai ales asupra raportului dintre administratia locala si rolul statului in acest sens.
Legea privind administratia publica locala urmeaza sa precizeze domeniile de activitate a fiecarui nivel de administratie locala astfel incit pe unele segmente responsabilitatile unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sa nu coincida cu cele ale unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Formularea atributiilor delegate de catre stat autoritatilor publice locale prin aceeasi lege este generala. In mod normal, atributiile delegate autoritatilor publice locale urmeaza a fi precizate in legislatia din diferite domenii cu posibila limitare a gradului de actiuni discretionare in managementul serviciilor publice. Uneori autoritatile publice centrale iau decizii pe probleme ce tin de responsabilitatea autoritatilor publice locale, unul din exemple fiind preluarea serviciului de salubritate in municipiul Chisinau de catre Guvern. In acelasi context, exista decalaj intre competentele delegate unitatilor administrativ-teritoriale si cheltuielile pentru exercitarea lor.
O alta problema care a generat confuzii in privinta competentelor locale in comparatie cu cele centrale este statutul proprietatii publice locale, aparind sistematic dispute asupra impartirii gestiunii astfel incit este impiedicata asigurarea unei autonomii locale eficiente. In urma privatizarilor ilicite, nu intotdeauna autoritatile locale au fost beneficiari ai procesului de transmitere a proprietatii ori de schimbare a titularilor. Aceasta a fost una din cauzele ce a dus la falimentarea in masa a unor importante servicii publice de interes local si raional. Problemele care apar aici rezida in suprapunerile intre pretentiile de proprietate si lipsa inventarului care ar constitui baza distribuirii. Administrarea proprietatii presupune libertate in desfasurarea operatiunilor de vinzare-cumparare sau arenda a acesteia insa cadrul legislativ actual limiteaza administratia publica locala in dreptul de a gestiona proprietatile publice locale. Totodata, trebuie de mentionat ca Codul civil, legea privind administratia publica locala, precum si recentele hotari ale guvernului central au lansat procesul de delimitare a regimului juridic al patrimoniului unitatilor administrativ-teritoriale, precum si la determinarea statului bunurilor domeniului public si bunurilor domeniului privat ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Statele de personal ale primariilor si consiliilor raionale continua sa fie reglementate centralizat. Aceasta a creat discontinuitate in activitatea primariilor.
In prezent, daca exista necesitatea si resursele extrabugetare pentru salarizarea unui numar mai mare de functionari locali intr-un anumit domeniu, autoritatile administratiei publice locale pot institui aceste functii in baza structurii si statelor-tip de personal si salarizarii angajatilor primariilor si ai aparatului presedintelui raionului aprobate de executivul central, ceea ce mai aproape de sensul prevederilor art. 6 al Cartei Europene pentru Autoadministrare Locala.
Imperfectiuni ale legislatiei au generat adesea interpretari eronate si chiar conflicte intre autoritatile publice locale de diferite nivele. Lipsa, in unele cazuri, a limitelor clare de delimitare a domeniilor de competenta, conduce la faptul ca uneori acestea sunt stabilite in mod arbitrar de autoritatile centrale sau raionale, neuniform si in detrimentul autoritatilor locale.
Notiunea de autonomie locala presupune, de asemenea, reducerea posibilitatii unor controale de ocazie. La moment, Legea privind administratia publica locala acorda dreptul oricarui organ al administratiei publice centrale sa ingereze, sub pretextul unui control de oportunitate, in activitatea primariilor sau a autoritatilor publice raionale. Din lege lipsesc prevederile privind conditiile si modalitatea atragerii la raspundere a subiectilor tutelei administrative care exercita un control ilegal al autoritatilor publice locale.
Cu toate ca a fost adoptata Legea contenciosului administrativ, care reglementeaza controlul legalitatii actelor emise de autoritatile publice locale Legea privind administratia publica locala permite efectuarea controlului administrativ nu numai de legalitate, ci si a controlului de oportunitate din partea autoritatilor administrative centrale in ceea ce priveste executarea atributiilor delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. Tinind cont de recomandarile Consiliului Europei nr.R(98)12 si nr.R(2004)1 care stabilesc dreptul si principiile efectuarii de catre organele centrale ale statului a controlului administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale si masurile de restringere a autonomiei financiare a autoritatii locale, prevederile art. 8 al Cartei Europene pentru Autoadministrare Locala urmeaza a fi precizate procedurile si cazurile in care autoritatea publica centrala, poate verifica legalitatea si oportunitatea actiunilor sau deciziilor administrative a autoritatilor publice locale pentru a exclude situatii de amestec neintemeiat al subiectului de control administrativ de oportunitate in activitatea autoritatii locale. In plus, Legea contenciosului administrativ este in permanenta modificata in partea ce tine de obiectul actiunii de contencios (ce fel de acte normative pot fi supuse controlului) si subiectii care, din oficiu, sunt abilitati cu dreptul de a contesta legalitatea actelor administrative.
Dupa reforma administrativ-teritoriala oficiile teritoriale ale Aparatului Guvernului au preluat functia de control al legalitatii actelor emise de autoritatile publice locale exercitat anterior de prefecturile desfiintate (care au reprezentat Guvernul in teritoriu si au exercitat conducerea generala a serviciilor teritoriale ale ministerelor si departamentelor in teritoriu). Oficiile teritoriale ale Aparatului Guvernului sint amplasate nu in fiecare raion, ci zonal. Legea privind administratia publica locala in redactie noua face distinctie intre serviciile publice descentralizate si cele desconcentrate, iar presedintele raionului nu reuseste in masura necesara sa asigure conducerea generala a serviciilor publice descentralizate si celor desconcentrate ale administratiei publice centrale de specialitate (ale ministerelor, agentilor, birourilor nationale s.a.). Oficiile teritoriale ale Aparatului Guvernului au obtinut posibilitatea de a cere invalidarea oricarui act al administratiei publice locale neconform legii. Pentru a exclude situatia in care autoritatilor centrale folosesc pirghia data de a exercita influenta asupra alesilor locali de o alta coloratura politica decit cea de guvernamint, colaboratorii oficiilor teritoriale urmeaza a fi numiti in functie pe baze de profesionalism, impartialitate si fara apartenenta politica.
Prioritatile reformarii administratiei publice locale au constituit obiectul unui Program asociat al Comisiei Europene si Consiliului Europei pentru consolidarea unei democratii stabile in Moldova. In cadrul acestui program, la 8-9 iulie 2003 la Chisinau a avut loc Conferinta „Descentralizarea in Moldova: performante actuale si tendinte spre viitor” in cadrul careia s-a elaborat un plan de actiuni pentru consolidarea democratiei locale in Moldova. Obiectivele prioritare stabilite in continuare au la baza acest plan de actiuni. Atingerea acestor obiective va genera accelerarea reformelor in celelalte domenii ale sectorului public si implicit apropierea Republicii Moldova de standardele administrative europene.

Prioritati pe termen scurt

- elaborarea si adoptarea Legii descentralizarii;
- efectuarea unui studiu pertinent in domeniul finantelor publice locale pentru consolidarea autonomiei financiare prin:
 formularea unor criterii clare de repartitie a defalcarilor dintre nivelul I si II de administrare;
 eliminarea autoritatilor intermediare in procesul de transfer a resurselor financiare catre autoritatilor locale;
 incurajarea colaborarii autoritatilor locale cu inspectoratul fiscal de stat in colectarea taxelor locale; abilitarea perceptorilor fiscali din primarii cu dreptul de a intocmi procese-verbale rauplatnicilor si de a le inainta in justitie;
 consultarea autoritatilor publice locale in luarea deciziilor ce vizeaza interesele si drepturile patrimoniale ale acestora;
 transmiterea in administrarea autoritatilor publice locale a acelei parti a patrimoniului public care ar contribui la cresterea potentialului economic al teritoriului respectiv.
- efectuarea unui studiu pertinent privind domeniile de activitate si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice de diferite niveluri pentru o delimitare clara a competentelor prin:
 modificarea legislatiei pentru inlaturarea suprapunerilor dintre responsabilitatile atribuite nivelului I si II al administratiei publice locale;
 detalizarea responsabilitatilor si limitarea gradului de discretie al autoritatilor locale in privinta managementului atributiilor delegate de stat catre autoritatile administratiei publice locale.
- efectuarea unui studiu pertinent privind domeniile pentru asigurarea unei supravegheri administrative efective, prin:
 stabilirea unor proceduri clare privind procedura de supraveghere administrativa de oportunitate;
 identificarea domeniilor prioritare ale supravegherii administrative;
 limitarea tutelei administrative la supravegherea bazata pe rezultate;
 conditionarea supravegherii legale a oportunitatii actelor emise de autoritatile locale de catre extensiunile teritoriale ale Aparatului Guvernului, prin pronuntarea unor decizii jurisdictionale calificate, pentru excluderea adoptarii unor decizii nebazate pe lege;
- promovarea dialogului institutional intre stat si autoritatile publice locale, prin:
 introducerea unor mecanisme institutionale de consultare permanenta asupra diferitor aspecte ce tin de democratia locala (finantele publice locale, responsabilitatile delegate, supraveghere, instruire etc.), inclusiv prin intermediul asociatiilor de autoritati locale;
- majorarea unitatilor de personal din primarii, acordarea autoritatilor locale a libertatii de decizie asupra numarului unitatilor de personal necesare.

Prioritati pe termen mediu:

- pregatirea cadrului juridic si institutional pentru constituirea unor unitati responsabile de integrare europeana in cadrul administratiei publice locale de nivelul doi;
- revizuirea cadrului juridic si administrativ referitor la fiscalitatea locala; revizuirea sistemului taxelor locale, examinarea posibilitatii virarii directe si integrale a taxei pe valoare adaugata si a impozitului pe venit direct in bugetele locale;
- aprobarea transferurilor de la veniturile generale de stat direct in bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de nivelul I;
- monitorizarea aplicarii reglementarilor legale referitoare la serviciile de apa si canalizare; salubrizare; transport local; energie termica; iluminatul public; asociatiile de proprietari; administrarea patrimoniului;
- revizuirea si ajustarea legislatiei care reglementeaza raporturile patrimoniale ale unitatilor administrativ-teritoriale;
- consolidarea capacitatii administratiei publice locale in apararea propriilor interese in instantele de judecata;
- sistematizarea legislatiei in domeniul administratiei publice locale, in conformitate cu prevederile Constitutiei si cu legislatia europeana, inclusiv Carta europeana a autonomiei locale.

1.3. Functia publica


Cadrul legislativ

Dupa adoptarea Constitutiei la 29 iulie 1994, in Republica Moldova s-a dezvoltat cadrul legislativ specific functiilor publice si titularilor acesteia:
 Legea serviciului public nr. 443-XIII din 04.05.95;
 Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 192 din 01.03.2004 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la ocuparea prin concurs a functiilor publice vacante”;
 Hotarirea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Clasificatorului unic al functiilor publice nr. 151 din 23.02.2001;
 Hotarirea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Conceptiei cu privire la politica de personal in serviciul public nr. 1227-XV din 18.07.2002 s. a.
Legislatia-cadru este completata de prevederi legale care se refera la categorii speciale de functionari publici: functionarii din serviciul fiscal, vamal si diplomatic, judecatorii si procurorii, s. a.
Un rol aparte revine Legii serviciului public. Aceasta reglementeaza notiunea de serviciu public, functionar public si functie publica; statueaza principiile si sarcinile serviciului public si organele de conducere a serviciului public; categoriile de functii publice, modalitatea de instituire a acestora; restrictii pentru ocuparea unei functii publice; modalitatile de angajare intr-o functie publica; perfectionarea profesionala; retribuirea muncii si garantiile sociale ale functionarilor publici; concedierea; raspunderea functionarilor publici s. a. Actiunea Legii serviciului public se extinde asupra persoanelor care detin functii in autoritatile publice centrale si locale precum si asupra judecatorilor, procurorilor si ajutorilor acestora, anchetatorilor, colaboratorilor din serviciul diplomatic, serviciul fiscal, garda financiara, din organele controlului vamal, securitatii statului, din organele de interne, asupra militarilor, in partea in care nu este reglementata prin acte legislative speciale privind statutul lor juridic.

Cadrul institutional

Pe parcursul evolutiei reformei administratiei publice, pe linga adoptarea cadrului normativ cu privire la serviciul public, au fost intreprinse o serie de actiuni in directia edificarii cadrului institutional si a unui sistem de instruire a functionarilor publici:
 infiintarea in 1993 a Academiei de Studii in Domeniul Administrarii Publice pe linga Guvernul Republicii Moldova (transformata recent in Academia de Administrare Publica (AAP) pe linga Presedintele Republicii Moldova);
 constituirea in 1997 a Directiei pentru Politica de Cadre pe linga Guvernul Republicii Moldova (actualmente Sectia cadre a Aparatului Guvernului).

Probleme existente

O lacuna serioasa a legislatiei serviciului public este ca aceasta nu face deosebire intre functionarii politici si functionarii de cariera din administratia publica. Asupra primei categorii se rasfringe riscul politic, adica riscul de a ramine fara serviciu in cazul schimbarilor de guvern sau a administratiei publice locale ca urmare a alegerilor sau reorganizarilor. Asupra celei de-a doua categorii nu poate si nu trebuie sa se rasfringa riscul politic. Acestia se bucura de stabilitate in functie deoarece de activitatea lor depinde calitatea procesului de administrare. Instabilitatea corpului de functionari reduce din calitatea administrarii si necesita fonduri suplimentare pentru instruirea si perfectionarea profesionala a acestora.
In general, Legea serviciului public adoptata pune la baza principiile de incadrare unanim recunoscute de practica diferitor tari: numire, alegere, concurs. Numirea in functie a fost o modalitate pe larg folosita in sistemul sovietic, se mai pastreaza si astazi in aceeasi formula, fapt care impiedica formarea unui serviciu inalt-profesionist, modern si eficient. Disfunctionalitatile apar in momentul in care functionarii sunt numiti in functii eligibile sau in functii pentru care este necesara anuntarea unui concurs public. Numirea de catre Guvern sau alta autoritate publica centrala a autoritatii executive, care tine de responsabilitatea autoritatilor publice locale, de asemenea, este un atentat direct la drepturile colectivitatilor locale de a rezolva si gira de sine statator, in cadrul legii si sub propria responsabilitate, problemele de interes local.
Cadrul legal pentru organizarea concursului este Regulamentul cu privire la ocuparea prin concurs a functiilor publice vacante. Concursul se organizeaza de catre autoritatea publica ce dispune de functii vacante, pentru persoanele care se incadreaza sau avanseaza in serviciul public, inclusiv pentru functionarii inclusi in rezerva de cadre si include in mod obligatoriu proba scrisa si interviul. Desi exista prevederea obligatorie potrivit careia informatia despre organizarea concursului si conditiile de participare la el urmeaza a fi publicate in presa republicana, asemenea informatii apar in presa extrem de rar, in special ca urmare a alegerilor locale generale, pentru ocuparea functiilor publice vacante din administratia publica locala, iar informatia despre functiile publice vacante din administratia publica centrala practic nu exista. In acelasi timp reorganizarile autoritatilor publice insotite de concedierea personalului sunt frecvente.
Drepturile si obligatiile atribuite prin lege functionarilor publici nu se deosebesc cu nimic de drepturile si obligatiile angajatilor, prevazute de legislatia muncii, deci nu exista nimic ce ar putea sa diferentieze functionarul de ceilalti angajati (exista – la garantii sociale).
In decurs de 8 ani, Legea serviciului public a suportat modificari si completari majore fapt care ne conduce la concluzia ca acest act normativ este depasit de timp si ca ar trebui adoptat unul nou. Specialistii in administratie publica au concluzionat ca de fapt aceasta lege nu este altceva decit un compendiu al legislatiei muncii cu unele influente europene (potrivit art. 2, alin. 2 al legii „raporturile de munca, de asigurare cu pensii, alte relatii privind serviciul public, nereglementate prin prezenta lege se reglementeaza de legislatia respectiva”). Un sistem modern de administratie publica realizeaza un echilibru intre responsabilitate si increderea acordata functionarilor in conditiile existentei unui cadru juridic bine conturat. Se face simtita lipsa unui Statut original al functionarului public, care ar reglementa toate aspectele exercitarii functiei publice.
In mai 2000, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a votat recomandarea catre statele membre de a adopta un cod de etica pentru functionarii publici. Expertii recomanda ca orice cod de etica sa fie astfel formulat si structurat incit sa ajute ca normele pe care acesta le statueaza sa fie asimilate usor de catre functionarii publici. Aceste norme trebuie sa statueze respectarea demnitatii cetateanului, loialitatea functionarului fata de institutia in care lucreaza, retinere in exprimarea opiniilor politice, comportament corect si demn fata de colegi si subordonati. Acceptarea unei functii publice trebuie sa insemne acceptarea acestor standarde.
Un sistem modern de administratie publica este functional in conditiile in care salarizarea functionarilor este la nivelul pregatirii si importantei muncii pe care o desfasoara. Actualul sistem de stimulare are la baza, in cea mai mare masura, avansarea in cariera odata cu indeplinirea conditiilor de vechime in munca si, intr-o oarecare masura, sistemul de premiere. Din contra, sectorul privat are ca mijloc de sensibilizare acordarea de stimulente in raport cu efortul depus de angajat, masurat prin rezultatele obtinute, si cu nivelul de pregatire initial sau cel atins ca urmare a parcurgerii unor stagii de perfectionare profesionala.

Prioritati pe termen scurt:

- intocmirea, cu titlu obligatoriu, a planurilor de formare/perfectionare pentru functionarii publici, de catre fiecare institutie a administratiei publice;
- elaborarea proiectului Statutului functionarului public si al Codului deontologic al functionarului public;
- delimitarea, in legislatia cu privire la serviciul public, a doua tipuri de functionari: functionarii politici si functionarii de cariera in administratie publica, care se bucura de stabilitate in functie;
- reglementarea detaliata a dreptului functionarului public de a fi informat cu privire la orice masura care intervine in desfasurarea raporturilor de serviciu, ordinele primite de la superiorii sai;
- modificarea legislatiei pentru ocuparea functiilor publice administrative exclusiv prin concurs;
- modificarea legislatiei pentru instituirea raspunderii in cazul incalcarii legislatiei cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea unei functii publice vacante;
- elaborarea si adoptarea Primei strategii de formare europeana a functionarilor publici (2004-2007);
- instituirea in cadrul Academiei de Administrare Publica pe linga Presedintele Republicii Moldova, a unei subdiviziuni destinate instruirii functionarilor publici in domeniul elaborarii si implementarii politicilor de integrare europeana; studierea evolutiei reglementarilor functiei publice din legislatia statelor membre si candidate la aderare in Uniunea Europeana;
- alocarea unui fond special destinat formarii personalului, inscris pe linie bugetara distincta.

Prioritati pe termen mediu:

- reglementarea unui sistem de salarizare corespunzator si motivat in raport cu efortul depus de angajat, masurat prin rezultatele obtinute, si cu nivelul de pregatire initial sau cel atins ca urmare a parcurgerii unor stagii de perfectionare profesionala;
- simplificarea sistemului de indicatori (nu sint indicatori concreti) folosit pentru masurarea rezultatelor activitatilor functionarilor publici;
- adoptarea Statutului si a Codului deontologic al functionarului public;
- armonizarea cu principiile europene care stau la baza unui serviciu public eficient si modern, exercitat in scopul realizarii interesului public si aflat la dispozitia cetateanului;
- detalierea regimului incompatibilitatilor aplicabil functionarilor publici, pentru a asigura impartialitatea si neutralitatea in exercitarea functiei publice;
- imbunatatirea reglementarilor sub aspectul conditiilor de ocupare a functiilor publice, pentru a contribui la profesionalizarea corpului de functionari, dar si la o cariera atractiva;
- analiza si reglementarea legislativa a institutiei corpului de rezerva a functionarilor publici;
- reglementarea procedurii de redistribuire a functionarilor publici, eliberati din motive neimputabile lor si asigurarea instrumentelor prin care autoritatile publice centrale sau locale sa poata realiza aceasta atributie;
- accentuarea respectarii eticii si deontologiei profesionale a functionarului public;
- cresterea calitatii serviciului public si imbunatatirea relatiei administratie-cetatean.

1.4. Dezvoltarea regionala

Cadrul legislativ

Cadrul juridic si institutional al dezvoltarii regionale este in formare. Putinele acte normative care exista reglementeaza doar anumite relatii si activitati ce tin de unele aspecte ale dezvoltarii teritoriului. Politica regionala constituie unul din compartimentele Strategiei de dezvoltare social-economica a Republicii Moldova pe termen mediu (pina in anul 2005) Nr. 1415 din 19.12.2001, care defineste scopul si obiectivele strategice ale politicii de dezvoltare regionala, precum si masurile necesare realizarii acestei politici.
Lipsa reglementarilor pe plan intern, se compenseaza partial prin reglementari internationale: Conventia-cadru europeana privind cooperarea transfrontaliera a colectivitatilor sau autoritatilor teritoriale (Ratificata prin Hotarirea Parlamentului nr. 596-XIV din 24.09.99); Carta Europeana „Exercitiul autonom al puterii locale” (Ratificata prin Hotarirea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16.07.1997) precum si actele constitutive ale euroregiunilor la care Republica Moldova este parte.

Cadrul institutional

Organul de stat abilitat cu elaborarea si implementarea programelor de stat regionale este Ministerul Economiei in structura caruia este prevazuta Directia principala politica regionala. In prezent se poarta discutii pentru constituirea unui sistem de structuri cvaziautonome pentru promovarea politicii de dezvoltare regionala dupa modelul statelor candidate ale UE.
Actualmente, Republica Moldova este parte la trei initiative transfrontaliere: Dunarea de Jos (fostul judet Cahul (Republica Moldova), judetele Braila, Galati si Tulcea (România) si Regiunea Odessa (Ucraina)); Prutul Superior (fostele judete Balti si Edinet (Republica Moldova), judetele Botosani si Suceava (România) si Regiunea Cernauti (Ucraina)); Siret-Prut-Nistru (fostele judete Ungheni, Chisinau, Lapusna, Soroca si Orhei (Republica Moldova) si judetele Iasi, Piatra Neamt si Vaslui (România)). Astfel, data fiind forma si amplasarea sa geografica, circa 70 % din teritoriul tarii (cu exceptia municipiului Chisinau, a UTA Gagauzia, a judetului Taraclia si a localitatilor din stinga Nistrului) si circa 80 % din populatia Republicii Moldova este implicat in initiative transfrontaliere.

Probleme existente

Pina la moment, crearea unui cadru teritorial, concordat cu cel al statelor membre a UE a constituit in principal preocuparea cercetatorilor si mai putin a guvernantilor. Desi strategia de dezvoltare social-economica a Republicii Moldova pe termen mediu prevede examinarea oportunitatii de instituire a unui Fond de dezvoltare regionala din contul caruia ar putea fi finantate diverse proiecte investitionale de dezvoltare a infrastructurii si crearea conditiilor pentru atragerea investitiilor nebugetare in regiunile defavorizate, dar reglementarile bugetare adoptate pina in prezent, inclusiv Legea bugetului de stat pentru anul 2004 nu prevede crearea unui asemenea fond.
Problema principala a dezvoltarii regionale din Republica Moldova este decalajul enorm in dezvoltarea socio-economica dintre mun. Chisinau si restul teritoriului. Acest decalaj este caracterizat prin trei particularitati de baza:
a) concentrare relativ inalta a activitatii economice in mun. Chisinau;
b) decalaj pronuntat in nivelul de trai dintre capitala si restul unitatilor administrativ-teritoriale;
c) decalaj enorm dintre capitala si restul teritoriului in dezvoltarea infrastructurii si factorilor de productie.
Desi in municipiul Chisinau locuieste 21% din populatia tarii, acesta creeaza circa 50% din PIB. In virtutea faptului ca Republica Moldova este un stat mic si intrucit nu exista un sistem national de egalizare financiara, agentii economici prefera sa-si inregistreze afacerile in capitala. Economia fiind orientata preponderent spre agricultura, activitatile economice se desfasoara in provincie, dar impozitele si taxele sunt percepute preponderent in mun. Chisinau.
Reforma administrativ-teritoriala din 2003 a fixat limita de jos de la care o localitate poate avea primarie la 1500 locuitori, fiind permise si exceptii de la aceasta regula. Asemenea localitati mici, doar daca nu se vor asocia cu altele, nu vor putea presta eficient servicii publice care solicita resurse financiare ce pot fi acumulate doar avind mai multe surse de constituire a veniturilor in bugetele locale. Media locuitorilor celor 32 raioane instituite de reforma, care au inlocuit cele 10 judete (unitati administrativ-teritoriale intermediare situate intre colectivitatile locale de baza si stat) constituie circa 76 mii si este cea mai mica dintre statele Europei Centrale si de Est.
Localitatile din stinga Nistrului nu sunt parte la masurile de politica regionala, deoarece aceste 12% din teritoriu si 17% din populatie nu sunt controlate de autoritatile publice moldovenesti. Aceasta adinceste discrepantele in dezvoltarea regionala a tarii.
O alta problema este ca reorganizarile teritoriale frecvente si conflictul din stinga Nistrului au diminuat calitatea statisticii regionale ceea ce impiedica introducerea la timp a rectificarilor in politicile regionale, politica fiscala, proiectele investitionale etc.
In Republica Moldova pot fi create regiuni de dezvoltare din unitati administrativ-teritoriale invecinate, prin asociere in baza liberului consimtamint. Legea privind administratia publica locala atribuie consiliilor locale si raionale dreptul de a decide, in conditiile legii, asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale pentru realizarea unor lucrari si servicii de interes public, precum si colaborarea cu agenti economici din tara si din strainatate in scopul realizarii unor actiuni sau lucrari de interes comun.
Unul din criteriile de baza la delimitarea regiunilor de dezvoltare trebuie sa-l constituie incadrarea acestora in criteriile europene ale Eurostat, definite prin Nomeclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice (NUTS) si crearea premiselor pentru eligibilitatea Republicii Moldova pentru alocarea fondurilor de dezvoltare regionala din partea UE. Regiunile conventionale de dezvoltare, create prin liberul consimtamint al autoritatilor publice locale, trebuie sa corespunda nivelului optim al structurilor teritoriale pentru planificarea si implementarea masurilor de politica regionala din UE (nivelul NUTS II). Orice politica regionala de stat va lua in calcul, in mod obligatoriu, cele 5 raioane autoizolate din stinga Nistrului care constituie circa 12% din teritoriul national.
Facind abstractie de faptul ca Republica Moldova nu se afla inca in situatia de a aborda cadrul de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala si a programelor de coeziune economica si sociala a UE, in eventualitatea includerii Moldovei in procesul de stabilizare si asociere, putem defini pentru moment, in linii generale, structura teritoriala a Republicii Moldova corespunzatoare NUTS:

Nivelul NUTS I: Republica Moldova
Nivelul NUTS II: Nu exista
Nivelul NUTS III: 40 de raioane (3 raioane interne ale UTA Gagauzia, 5 raioane autoizolate din stinga Nistrului si 32 raioane din restul teritoriului national)
Nivelul NUTS IV: Nu exista asocieri institutionalizate de unitati teritoriale
Nivelul NUTS V: 5 municipii (Chisinau (capitala), Tiraspol, Balti, Bender si Comrat; capitala se poate constitui ca regiune de tip NUTS II)
59 orase cu 39 de sate incluse in componenta oraselor
912 sate (comune) cu 1567 sate incluse in componenta lor

Regiunile de tip NUTS II vor constitui cadrul de culegere a datelor statistice specifice, in conformitate cu reglementarile comunitare in vigoare.

Prioritati pe termen scurt:

- adoptarea Legii privind dezvoltarea regionala;
- elaborarea si adoptarea:
 Conceptiei de stat a dezvoltarii regionale
 Planului national de dezvoltare regionala
- instituirea mecanismelor de coordonare a politicii regionale la nivel national: Consiliul de coordonare a dezvoltarii regionale (alcatuit din reprezentanti ai autoritatilor publice centrale, locale si ai societatii civile) si Agentia nationala pentru dezvoltare regionala, si abilitarea acestora cu imputernicirile care sa asigure realizarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala;
- crearea Fondului national de dezvoltare regionala, acordarea asistentei tehnice pentru gestionarea lui si atragerea resurselor financiare;
- elaborarea unui sistem national de egalizare financiara;
- organizarea consultarii prealabile a autoritatilor publice locale (consilii locale si raionale, municipale si Adunarea populara a unitatii teritoriale autonome Gagauzia) in vederea delimitarii regiunilor de dezvoltare;
- inaintarea demersurilor pe linga participantii la negocierile privind solutionarea diferendului transnistrean, pe linga autoritatile publice locale din statele vecine si pe linga Consiliul Europei pentru includerea localitatilor din stinga Nistrului in cadrul euroregiunilor la care Republica Moldova este parte;
- consultarea autoritatilor publice locale a unitatii teritoriale autonome Gagauzia si a raionului Taraclia in vederea includerii in componenta euroregiunii „Dunarea de Jos”;
- culegerea datelor statistice relevante politicii regionale in cadrul recensamintului populatiei de pe ambele maluri ale Nistrului;
- explicarea si dezbaterea publica a procesului de delimitare a regiunilor de dezvoltare.

Prioritati pe termen mediu:

- delimitarea regiunilor de dezvoltare in conformitate cu problemele teritoriale specifice;
- constituirea structurii institutionale pentru administrarea politicii de dezvoltare regionala la nivelul regiunilor de dezvoltare (Agentiile de dezvoltare regionala);
- elaborarea si adoptarea Strategiei nationale de dezvoltare a regiunilor si a programelor regionale de dezvoltare pentru fiecare regiune de dezvoltare;
- elaborarea unei metodologii unice de estimare a potentialului de dezvoltare si a nivelului de trai in unitatile administrativ-teritoriale si de identificare a zonelor defavorizate in conformitate cu standardele europene;
- implementarea de programe si scheme de incurajare financiara a regiunilor pentru a contribui la perfectionarea dezvoltarii infrastructurii si business-ului;
- atragerea de resurse complementare dezvoltarii regionale prin proiecte de cooperare transfrontaliera;
- perfectionarea mecanismului de interactiune pe verticala si orizontala a administratiei publice centrale si locale in procesul de elaborare si implementare a politicii regionale;
- implementarea sistemului de egalizare financiara; acordarea de facilitati fiscale agentilor economici care vor activa si vor achita impozite in provincie, in special in zonele defavorizate; majorarea procentului de impozitare pentru agentii economici din capitala;
- adoptarea masurilor pentru inregistrarea agentilor economici in localitatea in care desfasoara activitati economice;
- impulsionarea activitatii economice in regiuni prin crearea parcurilor industriale, incubatoarelor de afaceri, a zonelor economice libere si sprijinirea activitatii celor existente prin atragerea investitiilor autohtone si straine si facilitarea activitatilor economice externe ale lor.



Sondaj

Ce ţară din Parteneriatul Estic este în relaţii avansate cu UE?

Incarcare...

Vezi alte sondaje

Studiază Uniunea Europeană:

Accesează Dicţionarul European:

Accesează Biblioteca EUROPEANĂ:

Obiectivele Preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene

Studiu: Problema transnistreană şi Integrarea Europeană a Moldovei. Rolul UE.

Realizat de Radu Vrabie, Director de Programe Asociaţia pentru Politică Externă

Studiu: Inventarierea şi Evaluarea Asistenţei Financiare acordate Moldovei de UE

Realizat de Victoria Boian, Coordonator de Programe Asociaţie pentru Politică Externă

Studiu: Impactul viitorului Acord de Liber Schimb între R.Moldova şi UE asupra sectorului agroalimentar din R.Moldova

Acest studiu încearcă să ofere propuneri detaliate în ceea ce priveşte implicaţiile pentru R. Moldova în domeniul comerţului exterior cu produse agroindustriale în procesul de negociere a Acordului de liber schimb (ALS) aprofundat cu UE.

EU – Moldova negotiations: What is to be discussed, what could be achieved?

Raport realizat de Cristian Ghinea (Director executiv al Centrului Român de Politici Europene) şi Victor Chirilă (Director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă) privitor la relaţiilor UE-RM.

Studiu: Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova

În studiul dat este evaluat impactul pe care îl va avea procesul de liberalizare a pieţei transportului aerian asupra principalilor actori de pe piaţa R. Moldova, inclusiv din perspectiva procesului de integrare europeană.

Studiu: Securitatea energetică a R.Moldova în contextul aderării la comunitatea energetică

Prezentul raport reprezintă o tentativă de analiză a procesului de aderare la Comunitatea Energetică
atât din perspectiva soluţiilor pe care acesta le oferă pentru asigurarea securităţii energetice, cât
şi din perspectiva provocărilor pe care le prezintă pentru sectorul energetic al RM.

Rezultatele Alegerilor în Parlamentul European

Afla totul despre rezultatele Alegerilor in Parlamentul European (4-7 iunie 2009)

EXPERT-GRUP: Comerţul cu Uniunea Europeană: progres pe timp de criză?

In ultimii ani comertul de marfuri cu UE a evoluat foarte pozitiv atat in termeni absoluti, cat si relativi. Cu toate ca anul 2009 a fost marcat de criza globala financiara... 

EUROMONITOR Nr. 16

Monitorizarea relatiilor RM-UE in contextul Parteneriatului Estic 

SUB ACOPERIREA IMPUNITĂŢII: Raport despre reacţia autorităţilor moldovenesti la violenţa poliţiei în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009

Acest raport reflecta raspunsul Fundatiei Soros-Moldova la violentele post-electorale din Aprilie 2009. 

RAPORTUL Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, privind evenimentele post-electorale din RM

In centrul atentiei Raportului este problema tratamentului persoanelor retinute in legatura cu acele evenimente. 

Carta Europeană a Libertăţii Presei

Carta europeana a libertatii presei a fost semnata la 25 mai, la Hamburg de 46 de jurnalisti si redactori sefi din 19 tari. Carta enumera libertatile de baza ale presei, dreptul jurnalistilor dar si al cititorilor la informatie si masuri de protejare a presei de presiunile autoritatilor.

Monitorizarea relaţiilor RM-UE în contextul Parteneriatului Estic

SUB ACOPERIREA IMPUNITATII: Raport despre reactia autoritatilor moldovenesti la violenta politiei in timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009

EXPERT-GRUP: Comerţul cu Uniunea Europeană: progres pe timp de criză?

In ultimii ani comertul de marfuri cu UE a evoluat foarte pozitiv atat in termeni absoluti, cat si relativi. Cu toate ca anul 2009 a fost marcat de criza globala financiara...

Perspectivele de reformare a sectorului de telecomunicații din Republica Moldova în contextul negocierii creării Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între RM şi UE


euobserver rss

Curs Valutar
Cursul BNM (MDL)
EUR 15.47
SEK 1.74
DKK 2.08
CZK 0.61
HUF 5.23
PLN 3.64
EEK 1.03
GBP 18.50
LTL 4.48
LVL 22.90
RON 3.57
BGN 7.91
HRK 2.04
TRY 6.59
RSD 14.58
ISK 0.96
CHF 12.83
NOK 2.01

Meteo
Bruxelles
-7 °C - 1 °C
Amsterdam
-7 °C - -1 °C
Ankara
-14 °C - -5 °C
Andorra la Vella
-5 °C - 3 °C
Atena
0 °C - 4 °C
Belgrad
-10 °C - -4 °C
Berlin
-11 °C - -4 °C
Berna
-7 °C - -1 °C
Slovacia
-7 °C - -2 °C
București
-19 °C - -12 °C
Budapesta
-8 °C - -2 °C
Chișinău
-18 °C - -11 °C
Copenhaga
-3 °C - -1 °C
Dublin
0 °C - 4 °C
Helsinki
-13 °C - -9 °C
Kiev
-24 °C - -16 °C
Lisabona
6 °C - 15 °C
Liubliana
-6 °C - -2 °C
Londra
1 °C - 4 °C
Luxemburg
-9 °C - -1 °C
Madrid
-2 °C - 13 °C
Minsk
-23 °C - -16 °C
Monaco
-1 °C - 3 °C
Moscova
-24 °C - -16 °C
Nicosia
3 °C - 13 °C
Oslo
-14 °C - -8 °C
Paris
-4 °C - 3 °C
Podgorica
-3 °C - 4 °C
Praga
-12 °C - -4 °C
Priștina
-14 °C - -8 °C
Reykjavik
2 °C - 4 °C
Riga
-19 °C - -12 °C
Roma
6 °C - 10 °C
San Marino
0 °C - 1 °C
Sarajevo
-12 °C - -7 °C
Skopje
-9 °C - -3 °C
Sofia
-18 °C - -9 °C
Stockholm
-7 °C - -2 °C
Talin
-20 °C - -12 °C
Tirana
-2 °C - 7 °C
Vaduz
-7 °C - 0 °C
Valletta
8 °C - 12 °C
Varșovia
-18 °C - -11 °C
Vatican
16 °C - 24 °C
Viena
-8 °C - -3 °C
Vilnius
-22 °C - -14 °C
Zagreb
-7 °C - -1 °C